Germania luptă cu birocraţia şi câştigă miliarde

În 2006, politicienii germani au declarat război birocraţiei. A fost constituit, din jurişti şi manageri, un grup de lucru denumit "Controlor de norme", având sarcina de a verifica şi elimina tot ce este inutil.

Cinci ani mai târziu, 22% din normele pe care le-au luat în primire în 2006 au dispărut din nomenclatorul legislativ german. Cu legile abrogate s-ar putea constitui o enciclopedie a absurdului administrativ. De exemplu, în baza unor directive ale Uniunii Europene, comunităţile locale ar fi trebuit să raporteze anual numărul de trandafiri, gulii şi de saintpaulia (o specie de flori originară din Tanzania).

Comisia de control a căutat să afle în baza căror argumente logice a fost instituită o asemenea directivă. Ca şi în alte câteva mii de cazuri, rezultatul investigaţiei a fost surprinzător: nu există nici un argument. La Bielefeld se găsesc, în cadrul administraţiei locale, trei servicii de testare a trotuarului, având ca sarcină să verifice dalele; desigur, dacă te împiedici şi îţi fracturezi piciorul te întrebi de ce nu a verificat nimeni dala - pentru toţi ceilalţi este o cheltuială inutilă.

Nici motivul pentru care un cetăţean ar fi trebuit să raporteze că a curăţat trotuarul sau faţada nu a putut fi identificat. În rezumat: birocraţia fără noimă a costat Germania 400 de milioane de euro şi opt milioane de ore de muncă în plus. În cazul firmelor, costurile birocraţiei absurde au fost şi mai mari: 18 miliarde de euro cheltuiţi fără sens.

Pentru că multe dintre legi - cam 80% - sunt impuse de la Bruxelles, simplificarea nu putea să se oprească la graniţele Republicii Federale. Misiunea de a simplifica directivele comunitare şi-a asumat-o fostul premier bavarez, Edmund Stoiber.

"După nenumărate discuţii purtate în Parlamentul European, după întâlniri cu diverşii comisari şi cu directorii generali de Directorate am constatat o schimbare de abordare. Responsabilii comunitari, conştienţi că sunt percepuţi ca un mamut birocratic, au devenit mai sensibili şi vor să îndrepte lucrurile. Mi-aş fi dorit, însă, mai multă cooperare din partea miniştrilor europeni. Când vine austriacul, luxemburghezul sau portughezul cu adnotări şi derogări, lucrurile se complică la loc".

Europenii au şi ei de suportat costurile birocraţiei, ale structurilor redundante sau absurde - în valoare de circa 40 de miliarde de euro, estimează echipa condusă de Stoiber. Fostul candidat conservator la şefia cancelariei federale regretă şi chiar acuză lentoarea proceselor decizionale europene:

"Pot trece până la trei ani din momentul în care comisia ia o decizie şi până la acceptarea ei finală de către parlament. Apoi urmează aprobarea Consiliului de Miniştri, unde se mai stă un an. Este o cale sigură de a pierde încrederea în instanţele europene", conchide Edmund Stoiber.

Autori: Wolfgang Dick / Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu