Germania renunţă la statele de plată electronice

Introducerea statului de plată electronic este un proiect iniţiat de fosta coaliţie guvernamentală social-ecologistă şi dus mai departe de marea coaliţie, cu scopul reducerii birocraţiei pe piaţa muncii. Noul sistem a fost lansat la 1 ianuarie 2010. După jumătate de an, „Elena“ va fi însă redusă la tăcere. Ministrul federal al Economiei, Rainer Brüderle, a anunţat, lunea trecută, sistarea colectării de date electronice pentru impozitarea veniturilor. În opinia sa, sistemul este prea costisitor şi nu reuşeşte să reducă în mod eficient birocraţia la nivelul întreprinderilor. Dimpotrivă, noul sistem produce pe alocuri chiar efectul opus.

"În mod evident, dacă este să iau în serios cifrele date publicităţii, nu se poate vorbi despre avantaje în privinţa costurilor noului sistem. În al doilea rând, persistă anumite rezerve privind protecţia datelor. Ambele aspecte sunt argumente în favoarea unui moratoriu", a declarat, luni, ministrul federal al Economiei, liberalul Rainer Brüderle.

Începând din 2009, patronatul german transmite unui centru de colectare electronică a datelor toate datele privitoare la remuneraţia angajaţilor săi, precum şi despre taxele sociale şi impozitele plătite de aceştia. Este vorba de aceleaşi date furnizate şi în trecut autorităţilor, cu singura diferenţă că ele nu mai sunt comunicate separat fiecărei instituţii în parte. Apariţia statului de plată electronic a fost îndelung elogiată şi catalogată drept o adevărată inovaţie în lupta contra birocraţiei. Trei milioane de întreprinderi din Germania, care emit anual aproximativ 60 de milioane de ştate de plată, se vedeau deja scăpate de această corvoadă, ca să nu mai vorbim despre economiile anuale de aproximativ 85 de milioane de euro pe care le-ar fi făcut angajatorii datorită sistemului "Elena".

Sistemul s-a transformat tot mai mult într-un monstru de date

Mai mult, începând cu 2012, acelaşi sistem urma să le permită inclusiv instituţiilor de asistenţă socială accesul la baza de date nou creată, facilitând astfel calcularea alocaţiei pentru creşterea copilului, a ajutorului de şomaj, etc. Nu mai puţin de 40 de milioane de angajaţi din Germania ar fi fost incluşi în baza de date gigant a "Elenei".

În privinţa reducerii birocraţiei, calculele iniţiale par să fi fost eronate: noul sistem s-a transformat tot mai mult într-un monstru de date. Cotidianul economic „Handelsblatt“, semnala faptul că săptămâna trecută a avut loc la Berlin o reuniune a secretarilor de stat în vederea trasării unui prim bilanţ al eficacităţii sistemului.

Au fost semnalate cu acestă ocazie probleme privind nu doar costurile ridicate ale sistemului, ci şi protecţia datelor "sensibile" precum absenţele angajaţilor sau comportamentul acestora în situaţie de grevă. Responsabilul federal pentru protecţia datelor, Peter Schaar, nu este încă pe deplin satisfăcut de modul în care sunt protejate aceste informaţii. Într-un interviu acordat Deutsche Welle, Schaar a declarat că „Datele stocate de 'Elena', ca de pildă cele referitoare la motivele care au determinat un preaviz sau chiar concedierea, reflectă în mod unilateral perspectiva întreprinderii, ceea ce poate foarte uşor duce la abuzarea acestor informaţii".

În general, a subliniat Schaar, „Elena“ ar garanta o bună protecţie a datelor colectate prin criptarea acestora şi prin permiterea accesului la date individuale numai cu ajutorul unei semnături electronice a persoanei aferente. Astfel se poate preveni utilizarea abuzivă a sistemului ca instrument de urmărire.

Cu toate acestea, sindicatele se opun în continuare noului sistem, argumentând că, în realitate, el contribuie nu la reducerea ci, dimpotrivă, la sporirea birocraţiei. Anumiţi politicieni, cu predilecţie liberali, precum fostul ministru de Interne, Gerhart Baum, sunt de părere că "Elena" ar reprezenta un pas înainte în direcţia creării unui stat de tip poliţienesc.

Autor: Marcus Bölz/Ana-Maria Fischer-Dieskau

Redactor: Vlad Drăghicescu