Ghici care este problema României, în viziunea Stratfor

George Friedman atrage atenţia asupra legislaţiei europene adecvate unui stat dezvoltat dar nu şi unuia în curs de dezvoltare, cum e România.

Ce ignoră Friedman este faptul că România a încercat, vreme de 15 ani, să-şi creeze un ambient economic propice. Fără succes. Şi atunci, ca şi acum, pentru firmele româneşti evaziunea era alternativa la dispariţie. Şi atunci, ca şi acum, competitivitatea firmelor româneşti pe piaţa europeană era redusă. Ineficienţa a rămas constantă deşi modelul legislativ s-a schimbat.

E drept că normele europene încarcă spatele şi aşa cocoşat al firmelor româneşti, dar în acelaşi timp obligă la reglementare o piaţă până de curând semi-sălbatică.

Dracul cel mai negru nu este legislaţia europeană, ci mediul fiscal instabil, handicapul unei industrii dezvoltate haotic, a unei agriculturi retardate dar şi a resurselor umane slab calificate.

Friedman vede avantajul competitiv al unei populaţii „foarte talentate şi bine calificate” dispusă să muncească pe bani puţini, dar ignoră mulţimea de date referitoare la inadecvarea românilor la realităţile pieţei de muncă sau faptul că acea parte talentată şi bine calificată emigrează rapid.

Dar ce mai contează datele în faţa simpatiei culese de la un public cucerit de o aşa caracterizare?

“Problema este că în centrul UE se găseşte o putere gigantică ce exportă în România şi este foarte greu pentru România să găsească locul în UE unde să-şi vândă bunurile”, mai scrie Friedman. Germania este această putere în care fondatorul Stratfor vede principala problemă a României.

Cuprinse de sentimente frăţeşti, ar trebui firmele germane să-şi reducă activitatea pentru a face loc pe piaţa UE şi românilor? Friedman nu vede cu ochi buni nici faptul că o parte din exporturile României către Germania sunt operate de companii în proprietate germană. Ce mai contează investiţiile germane în România (sunt cele mai consistente), taxele plătite sau românii angajaţi în aceste companii? Germania este de vină, prin imperialismul său economic.

În realitate, lucrurile sunt mult mai nuanţate, deficitul economic al României cu Germania continuându-şi tendinţa descrescătoare începută încă din 2008. Pe de altă parte, dacă Germania domină piaţa europeană a exporturilor, tot ea este cel mai important contributor la bugetul Uniunii Europene, parte din aceste contribuţii regăsindu-se şi în fondurile europene puse la dispoziţia României.

Iată cum, deşi indică către o problemă reală a României, şi anume cuantumul redus al exporturilor pe piaţa europeană, raportul Stratfor vede peisajul în alb-negru, grăbindu-se să identifice vinovatul.

Însă, în ciuda tuturor scăderilor, textul lui George Friedman are o mare calitate. Aduce în atenţie monomania României pentru Occident. Neglijând relaţiile sale cu Turcia sau eşuând în a-şi construi o poziţie solidă în faţa Rusiei, situaţia României este fragilizată în prezent de absenţa unor alternative geopolitice.

Dar nu am ajuns aici din cauza Uniunii Europene sau a NATO, ci datorită inadecvării noastre la noul rol pe care-l putem juca tocmai datorită apartenenţei la UE şi NATO.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu