Goana după bârfele regale

Televiziunile transmit în direct dar presa de bulevard e omniprezentă, încă dinaintea evenimentului. Mult înainte. De fapt, presa bulevardieră germană este pe urmele întregii nobilimi europene - şi, asta, cam tot timpul. Nu fără folos, căci tirajul celor mai citite publicaţii de profil - Neue Post şi Freizeit Revue - urcă, săptămânal, la peste un milion de exemplare. Cam tot atât cât scoate de sub tipar şi prestigiosul Der Spiegel.

Există şi un revers pentru acest succes de casă: procesele intentate de nobilimea care se simte agresată în intimitate. Prinţesa Caroline de Monaco este, încă din anii 90, în război cu presa germană. Iar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului i-a dat dreptate, acuzând Germania că nu protejează viaţa privată a personalităţilor. Cel puţin nu conform normelor CEDO, în virtutea cărora fotografii sau articole despre vipuri pot fi publicate numai când fac subiectul unei dezbateri de interes public. Deocamdată, Germania ezită să pună în practică această normă - dar presa de can-can s-a mai liniştit. Puţin. Nu foarte mult. Căci publicul german vrea să ştie totul despre nobilii din Republica Federală sau de aiurea. Iar imaginile sunt mai valoroase decât textele. Iar sursele sunt, de cele mai multe ori, agenţiile de ştiri, PR-ul rigid al caselor nobiliare dar, mai ales, aşa zişii insideri, care ştiu valoarea în bani a oricărei informaţii. Rar se poate vorbi despre prezenţa directă a jurnaliştilor la evenimente de anvergură din nobilime.

La nunţi regale, de exemplu, jurnaliştii se pot acredita, desigur - dar nu ajung foarte aproape, oprindu-se în tribuna presei, amplasată, desigur, în afara bisericii. Cum nimeni nu apucă să stea de vorbă cu invitaţii de rang înalt, concurenţa dintre publicaţii se duce cu arma observării detaliilor. Care sunt, ulterior, astfel asamblate în fraze pentru a da, ulterior, impresia că reporterul a fost şi a petrecut împreună cu nobilii.

Motivele acestei fascinaţii a publicului sunt subiect de speculaţie. Poate că e o deturnare a cotidianului, poate este aspiraţia la o lume intangibilă dar simpatizată tocmai datorită tragediilor pe care le traversează. Şi este, în mod sigur, multă distracţie. Cert este că - reiese din sondaje - cititorii, în special cititoare, se simt legaţi, citind periodic presa bulevardieră, de nobilime.

Autor: Maria Schaum/ Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident