Gonacii puşi pe urmele vînătorului de secrete

Păcatele lui Julian Assange nu s-ar rezuma la obţinerea şi difuzarea de informaţii strict confidenţiale despre războaie, despre discuţiile dintre mai marii lumii şi mai micii ei potentaţi, sau - cum în curînd ne va fi dat să aflăm - despre uzanţele unor mari institute financiare. Julian Assange este urmărit de Interpol pentru că s-ar fi făcut vinovat de delicte sexuale. Partea picantă a afacerii este că autorităţile suedeze au cerut ajutorul Interpolului pentru a-l captura pe Assange la jumătatea lunii noiembrie, la scurtă vreme după ce Wikileaks dăduse la iveală compromiţătoarele informaţii despre războiul din Irak.

Este - aşa cum rezultă din articolele apărute azi pe prima pagină a cotidianului DIE WELT - şi motivul pentru care Assange întrevede în punerea sa sub urmărire internaţională un complot înnădit de Statele Unite. În răstimp, administraţia Obama - scrie ziarul citat - investighează posibilitatea de a emite mandat de arestare împotriva acestui Messia al Wikileaks, pentru daunele grave aduse politicii americane prin ultimul bombardament al depeşelor diplomatice, deşi, în mod cu totul surprinzător, Hillary Clinton declara deunăzi că politica externă americană a scăpat nevătămată din ploaia de schije a dezvăluirilor.

În schimb, Sarah Palin, egeria republicanilor, a profitat de ocazie spre a acuza Casa Albă şi Departamentul de Stat de incompetenţă, deşi majoritatea dezvăluirilor datează din era Bush. Neînfricata vînătoare de lupi din Alaska a reclamat pe deasupra trimiterea la Guantanamo a întregii echipe Wikileaks în frunte cu Assange. Care, pe cînd era copil, urmărind spectacolele de la micul teatru de păpuşi al mamei sale Christina, în Australia, şi-a dat seama că şi cei aflaţi la putere sunt la rîndul lor nişte simple marionete. La 16 ani şi-a început cariera de hacker, locuinţa i-a fost luată cu asalt de poliţie pentru că ar fi furat 500.000 de dolari, dar a scăpat cu bine din lipsă de probe. Părul alb la cei 39 de ani pe care abia îi are s-ar datora necazurilor pricinuite de procesul de divorţ şi soarta viitoare a fiului său. Este nevinovata dezvăluire, depeşa publicată de acelaşi DIE WELT, tot pe prima pagină azi.

O altă dezvăluire - mult mai gravă - o face SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, oprindu-se asupra şicanelor cu care se confruntă Wikileaks în Statele Unite, unde platforma Amazon, specializată în vînzarea de cărţi via internet, a blocat pe propriul său server accesul documentelor „compromiţătoare”. Goniţi din ţara libertăţii presei şi a libertăţii de opinie, haiducii transparenţei s-au decis să-şi doneze dolarii europenilor, dîndu-le acestora de lucru. Timpul presează fiindcă, informează acelaşi ziar, guvernul american a înfiinţat deja un grup de lucru anti-Wikileaks. Cu ajutorul specialiştilor, relevă şi săptămînalul DIE ZEIT, administraţia americană vrea să împiedice noi dezvăluiri. Din această perspectivă, impresia, împărtăşită de cotidianul austriac DIE PRESSE, cum că unele dezvăluiri deja făcute ar fi de-a dreptul confortabile pentru guvernul american, pare cel puţin ciudată.

Din perspectiva moralităţii, SALZBURGER NACHRICHTEN evaluează temeritatea vînătorilor de secrete în termenii următori: Cu mîna pe inimă: cîţi dintre noi îi spun şefului verde în faţă, ce cred despre el? Cine dă lecţii de bună purtare vecinilor,fără să se teamă de repercusiuni? Dacă Wikileaks se decide să publice şi unele păreri jignitoare ale unor lideri politici despre colegii lor, atunci avem la ce ne aştepta. Dar recentele dezvăluiri ne dovedesc că şi între state, ca şi între oamenii de rînd, minciuna este la ea acasă. Dacă în fiecare clipă nu ne-am spune unii altora în faţă numai adevărul şi nimic altceva decît adevărul, am ajunge să ne spargem capetele.

Între timp, în Germania continuă dezbaterile în jurul problematicii integrării imigranţilor musulmani, reactualizate de un recent studiu european din care ar reieşi că cetăţenii Republicii Federale ar trebui să cultive mai intens dialogul direct cu semenii lor de altă origine şi confesiune decît să dezbată, academic sau controvers, diferenţele şi dificultăţile - este de părere FRANKFURTER RUNDSCHAU. Cu atît mai mult cu cît - relevă DER TAGESSPIEGEL - după elveţieni, germanii ar fi cei care împărtăşesc cea mai negativă impresie despre Islam.

Nu tocmai pozitivă este şi impresia pe care o lasă partenerilor europeni România şi Bulgaria. DIE PRESSE semnalează în context iniţiativa ministrului austriac de interne Maria Fekter de a monitoriza cele două tinere membre ale Uniunii Europene după preconizata suspendare a controalelor la frontieră, în martie viitor. Fekter a mai amintit că şi Franţa, Germania şi Olanda manifestă cele mai mari rezerve faţă de aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz