Grădiniţa din mijlocul pădurii

În localitatea Sprockhövel, din Westfalia, funcţionează de cinsprezece ani o asemenea grădiniţă. "Avem nevoie de pădure? - Daaa, ca să ne jucăm şi să ne căţărăm. - Iar adulţilor la ce le foloseşte pădurea? - Ca să se relaxeze şi să se plimbe."

Cei douăzeci de copii înscrişi la grădiniţa orientată către educaţie sub cerul liber învaţă de mici că pădurea este indispensabilă omului şi că mediul trebuie protejat. Deşi o mare parte din activităţi se desfăşoară în natură, copiii respectă reguli stricte:

"Nu te îndepărtezi de grup, nu rupi crenguţe verzi sau plante, nu sperii animalele şi nu ai voie să mănânci fructe din pădure. Poate un câine şi-a făcut nevoile acolo şi era bolnav, nu? Sau poate a trecut o vulpe care avea paraziţi intestinali, nu?",

explică două fetiţe.

Din primăvară până toamna târziu se iese zilnic la locul de joacă din pădure. Copiii ştiu că în scorbura unui copac trăieşte un pitic invizibil. Din când în când scorbura este controlată pentru că, uneori, piticul le lasă câte o scrisoare în care le povesteşte cum lucrează furnicile sau cum îşi construiesc păsările cuiburi.

Zilnic, în cele patru ore de program în aer liber, copiii se joacă, studiază cu lupa sau cu binoclul insecte şi animale, învaţă să deosebească plantele şi copacii şi să distingă ciripitul diverselor specii de păsări. În rucsacii pe care îi poartă în spate nu se găsesc jucării, ci alimente, sucuri şi lupe.

"Nu există material didactic sau jucării la fel ca în restul grădiniţelor. Avantajul este că micuţii sunt nevoiţi să comunice foarte mult, să analizeze împreună orice problemă sau orice posibilitate de joacă. În loc deschis copiii pot da frâu liber fanteziei şi îşi pot crea mici universuri pe care cu greu şi le-ar putea imagina acasă, de exemplu",

spune Gabriele Romich, educatoare.

Frunzele, crengile şi pietrele înlocuiesc jocurile Lego, păpuşile sau maşinuţele din grădiniţele clasice, iar larma produsă de copii nu deranjează pe nimeni.

Conform studiilor, copiii care învaţă în acest tip de grădiniţe sunt mai sănătoşi, pentru că zilnic fac mişcare în aer liber, sunt mai creativi şi mai disciplinaţi. Odată ajunşi la şcoală au o capacitate de concentrare mai mare şi un bagaj de cunoştinţe mai bogat comparativ cu colegii lor de generaţie.

Ideea înfiinţării acestor grădiniţe a fost preluată din Scandinavia şi a pătruns în Germania în anii ´60, însă primele instituţii acreditate au apărut abia după 1990. Agreat de către mulţi părinţi şi dascăli, noul concept pedagogic s-a răspândit cu repeziciune. În prezent, numărul grădiniţelor cu program special este de circa o mie patru sute.

"În definitiv, e un concept care se potriveşte Germaniei având în vedere că o treime din suprafaţa ţării este acoperită de păduri"

, afirmă Ute Schulte Ostermann, preşedinte al Asociaţiei de pedagogie bazată pe studiul naturii.

Autori: Sabine Damaschke, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident