Grecia: austeritatea nu se termină cu victoria stângii radicale

Şeful stângii radicale de la Atena Alexis Tsipras ştie cum se poate construi capital politic de pe urma nemulţumirii alegătorilor. Procesul lent de însănătoşire a economiei Greciei a dus la alunecarea în sărăcie a unor pături largi din rândul populaţiei elene. Şomajul a atins cote record. Mulţi greci au votat în semn de protest la acest prim exerciţiu electoral de după alegerile generale din 2012. Este vorba însă în principal de un protest faţă de politica dură de austeritate practicată de guvern şi nu o respingere a Europei. Tematica europeană a jucat oricum un rol nesemnificativ în campania electorală pentru europarlamentare.

Marea necunoscută este ce va face acum Tsipras cu acest potenţial politic rezultat din nemulţumirea societăţii elene. Alianţa stângii radicale Syriza a votat la ultimul congres în majoritate pentru rămânerea Greciei în zona euro, în pofida existenţei unei fracţiuni anti-europene puternice în cadrul formaţiunii. În acelaşi timp, Tsipras răspândeşte mesajul următor: "Gata cu sacrificiile pentru euro!". Respingerea actualei politici de economisire este clară, dar ea trebuie înţeleasă în contextul politic elen: Syriza caută dezvoltarea unei dinamici prin care să ajungă la un moment dat la guvernare. Alianţa profită de dezamăgirea multor alegători, fără însă a fi formulat până acum un program concret de guvernare.

Să nu uităm că şi actualul premier conservator Antonis Samaras se pronunţase de asemenea împotriva politicilor de austeritate, pe vremea când se afla încă în opoziţie. În schimb, ca lider al coaliţiei de guvernare, din care mai fac parte social-democraţii din Pasok, Samaras este un militant convins pentru continuarea consolidării bugetare, aşa cum îşi doresc creditorii internaţionali ai statului elen. Cu alte cuvinte: până când Tsipras va ajunge cândva la guvernare, el va fi domesticit politic.

Necazul cel mai mare după europarlamentarele din Grecia este altul: ascensiunea dreptei radicale şi a rasiştilor, care au devenit a treia forţă politică. Este foarte îngrijorător că un partid a cărui conducere este catalogată de justiţie drept "organizaţie criminală" şi ai cărui lideri se află parţial în închisoare poate mobiliza atât de mulţi votanţi. Dacă partidele tradiţionale nu vor lupta public şi sistematic împotriva ideilor promovate de extrema dreaptă, există riscul ca aceasta să devină o parte stabilă a politicii elene.