Greu, dar nu imposibil

Toate lucrurile bune sunt trei la număr: Schäuble este al treilea ministru de finanţe, de după Reunificare, care şi-a propus să scadă la zero nivelul refinanţării datoriei publice. Pratic, în 2016, Germania ar urma să nu mai aibă un cent datorie, peste cea existentă. Ar fi pentru prima oară în ultimele patru decenii. Noul pact fiscal european şi conjunctura economică favorabilă din Germania l-ar putea ajuta să-şi ducă la bun sfârşit planul.

În 1999, predecesorul lui Schäuble, Hans Eichel, anunţa că până în 2006 Republica Federală va avea parte de "cea mai mare acţiune privind reducerea datoriilor din istoria sa". Planul "trezorierului" social-democrat a eşuat însă din cauza derapajelor economice de la acea vreme, dar şi a lipsei de voinţă înregistrate în rândul propriului partid în ce priveşte aplicarea unor măsuri mai severe de economii.

Tot de eşec a avut parte şi succesorul său, Peer Steinbrück. Proaspăta vedetă a marii coaliţii anunţa la rându-i o creştere de 0% a datoriei publice până în 2011. Dar, pe fondul crizei financiare, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg.

Ultima dată când Germania a reuşit performanţa de a nu mai contracta noi credite a fost în 1969. De atunci încoace fiecare guvern a acumulat datorii peste datorii. Muntele a crescut de la 3,4 miliarde de euro în anul 1950 la peste o mie de miliarde în prezent. În clipa de faţă, nimeni nu-şi mai poate imagina un deficit bugetar de 0%. Singura rază de speranţă a licărit în 2007 când s-a înregistrat un mic excedent.

De data aceasta, stăpâni pe situaţie sunt incertitudinea şi riscul. Nu se ştie dacă la buget vor ajunge vreodată miliardele ce ar putea fi obţinute în urma aplicării controversatului impozit pe tranzacţii financiare.

Se apreciază că, în vară, economia germană va creşte din nou. Mulţi analişti sunt de părere că această creştere va fi chiar mai mare decât au estimat Schäuble&Co, lucru care va spori încasările la buget şi va duce la crearea de noi locuri de muncă. De asemenea, dobânzile la împrumuturile statului german se vor menţine la acelaşi nivel, relativ mic.

Dar nimeni nu poate aniticipa ce se va întâmpla cu criza euro. După stabilirea unui nou guvern elen, în urma alegerilor din luna mai, cele 130 de miliarde de euro s-ar putea să nu fie suficiente, iar Grecia să ajungă din nou în pragul falimentului. Chiar şi fără un asemenea scenariu sumbru există speculaţii pe marginea unei a treia tranşe destinate Greciei după 2014, în valoare de 50 de miliarde de euro.

Garanţiile de stat germane, colaterale ajutoarelor europene, ar putea creşte până la 280 de miliarde de euro, atingând, aşadar, aproape nivelul întregului buget. Eficient s-ar putea dovedi şi noul pact fiscal european menit să înfrâneze datoriile; pact pentru care Germania şi Franţa au luptat cot la cot.

"Orice este posibil dacă nu vom avea surprize neplăcute", afirmă Clemens Fuest, consilier guvernamental. În opinia sa, decisiv va fi consensul politic în privinţa reducerii datoriilor. Nici noul guvern federal, care va veni în toamna anului 2013, nu va scăpa de această povară.

Dar viitorul finanţelor germane nu e deloc roz. Începând din 2020, costurile generate de îmbătrânirea populaţiei vor creşte "dramatic", susţine Fuest. Aceşti opt ani sunt singura fereastră şi singura şansă de consolidare a bugetului. "În următorii zece ani va fi tare greu, iar de lucrul acesta e conştientă toată lumea", conchide Fuest.