Guido Westerwelle - liberalul care face stand-up politics

Germaniei îi trebuie o politică economică mai diversificată decât cea care, în acest moment, se preocupă de concernele listate la bursă şi de micile EU SRL-uri.

În ţara aceasta există două categorii sociale pentru care nimeni nu trebuie să-şi mai facă griji suplimentare: cei foarte bogaţi şi cei foarte săraci. Primii îşi pot permite orice iar cei din urmă sunt susţinuţi de stat. Există, însă, o mare masă (dacă vreţi, germanul tipic, pe care ţi-l imaginezi lucrând la uzinele Opel) care are mai mult decât nimic şi mai puţin decât totul.

Acesta a fost mesajul purtat de Guidomobilul galben prin întreaga Germanie. E drept, de data aceasta n-a mai călătorit în maşina galben-albastră dar a fost la fel de mobil ca şi în precedentele două campanii, când eşuase în tentativa de a aduce liberalismul german înapoi la guvernare.

De data aceasta, Guido Westerwelle, liderul Partidului Liber-Democrat a urcat în scenă cu un alt repertoriu, ieşind din echipă tocmai pentru a o trage după sine. Umblă din oraş în oraş, uneori îşi face apariţia în două puncte importante ale Germaniei în aceeaşi zi.

Are multe de spus, are mulţi oameni pe care vrea să îi convingă să-l asculte. Pentru că bazinul electoral al liberlalilor germani s-a lărgit semnificativ, după cei patru ani de mare coaliţie conservator-social-democrată.

Contrastând puternic unei campanii electorale destul de anoste până la marginea plictiselii, Westerwelle s-a transformat într-un artist stand-up. Şi, se pare, nu a calculat greşit.

Ceea ce îl îndreptăţeşte să viseze la marele salt de la şefia celui mai numeros grup de opoziţie din Parlamentul de la Berlin la conducerea Ministerului de Externe într-un viitor Guvern federal condus - cel mai probabil - tot de actualul cancelar conservator Angela Merkel. Prin tradiţie, când creştin-democraţii guvernează alături de liberali, acestora din urmă le revine şefia diplomaţiei, funcţie asimilată şi vicepreşedinţiei Executivului.

Când vine vorba despre stânga spectrului politic, Westerwelle se rezumă la a spune că nici unul dintre adversarii săi nu are alte probleme decât trei litere: S, P şi D. Cele trei litere sunt sinonimele unei împovărări fiscale suplimentare a cetăţeanului şi a antreprenorilor, iar asta e deja prea mult pentru un liberal.

Chiar dacă sondajele şi proorocii clasici ai scorurilor electorale germane prevăd, pentru următorul mandat, o guvernare negru-galben (culorile conservatorilor şi liberalilor), bătălia nu este nici pe departe câştigată. Vorba a doi studenţi surprinşi de reporterii germani la unul dintre mitingurile lui Westerwelle: "Omul e chiar bun. Dar poţi vota un partid pentru un om?"

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu