Gust românesc caut promovare europeană

Beneficiind de o denumire inspirată, „Biblioteca de gusturi”, evenimentul ce se desfăşoară până pe 18 mai la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, a reunit specialităţi culinare provenite din toate colţurile Europei.

GUSTUL ROMÂNIEI ÎN EUROPA

Pofticioşii vizitatori pot descoperi multe dintre gusturile care au adus faimă ţării în a cărui cratiţă s-au născut. Printre denumirile complicate şi aromele necunoscute, sfârâie vioi şi cârnaţii cei mai dragi sufletului românesc, Pleşcoii, marcă înregistrată a bucătăriei dintre Carpaţi. Însă unde ar fi locul bucatelor româneşti într-o astfel de paradă fastuoasă şi gustoasă a gastronomiei europene? O părere ne împărtăşeşte domnul Alexandru Cristian, organizatorul „Bibliotecii de gusturi”: „ Bucătăria românească nu e cunoscută afară şi nu este promovată suficient de mult în aşa fel încât să avem o identitate culinară prin câteva preparate de bază, cum punctează alte ţări. Paprikas, coq au vine, paella sunt denumiri de feluri de mâncare ce sunt pe buzele tuturor europenilor”.

RESTAURANTELE TRADIŢIONALE ŞI VARZA ACRĂ

Puţine buze europene au gustat însă din ale noastre bătrâneşti şi dichisite bucate. Şi nu din cauză că ar exista un număr insuficient de restaurante cu decor tradiţional. Preşedintele Academiei Române de Gastronomie, poetul Mircea Dinescu: „Ţin tot timpul teorii despre tradiţia mâncării boiereşti din România, pentru că restaurantele tradiţionale din România sunt absolut mizere. Toate astea, cu stuf şi ulcele, put a varză acră. E mâncarea mediocră. Nu asta e mâncarea tradiţională. La noi, după revoluţia din decembrie, cantinele de partid s-au transformat în restaurante tradiţionale. Dar restaurantele româneşti sunt cam chicioase, vulgare şi mediocre”.

PRIMUL-MINISTRU ŞI CARTEA DE BUCATE

Câte dintre domniile noastre pofticioase am avut ocazia să găsim în meniurile tradiţionale, minunăţii precum torta ardelenească, ardeii mânăstireşti sau uimitoarele şi unicele flori de bostan umplute? Uitate în caietele prăfuite ale bunicii, astfel de fineţuri gustative conţin miezul fierbinte al autenticei culturi ţărăneşti. Jocurile şi sârbele sau expoziţiile de costume populare nu vor reuşi niciodată să scoată România din anonimatul înfricoşător al frontierelor est-europene. Ci gustul viu al unei bucătării mirabile, pe care întâiul prim ministru al României, Mihail Kogălniceanu, nu s-a sfiit să o încondeieze împreună cu amicul Negruzzi, într-o, astăzi uitată, carte de bucate. Până la naşterea între Carpaţi a două personalităţi de acelaşi rang, gustul neaoş al cratiţelor româneşti va pribegi undeva la capătul alaiului gastronomiei europene.