Guvernul între alegeri anticipate şi Curtea Constituţională

Într-un interviu acordat postului de radio Mix FM, Primul ministru Călin Popescu Tăriceanu a înlăturat orice îndoială cu privire la poziţia sa faţă de anticipate. Premierul s-a opus categoric argumentînd că anticipatele ar compromite complet şansele României de a adera la UE în 2007. În plus, primul ministru a declarat că Guvernul beneficiază în acest moment de o majoritate solidă şi funcţională şi că nu există, prin urmare, motive de îngrijorare cu privire la soarta pachetului de legi pentru care îşi va asuma răspunderea.

Situaţia majorităţii parlamentare nu este însă atît de bună pe cît a dat de înţeles primul ministru. Guvernul a dorit să programeze asumarea răspunderii chiar în această săptămînă, dar, în birourile permanente ale Camerelor, PSD şi-a impus punctele de vedere amînînd momentul pentru 14 iunie. O amînare tactică probabil, care îi permite PSD să evalueze mai bine posibilităţile de a contracara proiectul Guvernului. A fost încă o dată limpede că, atîta timp cît Nicoale Văcăroiu şi Adrian Năstase conduc cele două Camere, majoritatea guvernamentală nu controlează deciziile în Parlament.

Primul ministru are însă informaţiile sale că social-democraţii nu doresc anticipate, ceea ce îi dă un sentiment de încredere cu privire la soarta asumării răspunderii. Totuşi, chiar dacă moţiunea de cenzură nu va fi depusă sau dacă va fi respinsă, PSD mai are la îndemînă o armă. Mircea Geoană a anunţat că în cazul în care Guvernul nu îşi va însuşi amendamentele Opoziţiei, atunci PSD va face o contestaţie la Curtea Constituţională.

Într-adevăr, Constituţia spune la articolul 114, aliniatul 1 că „Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege”. Or ce înseamnă aici „program” este neclar şi lesne interpretabil.

Este clar că intenţia Guvernului de a-şi asuma răspunderea simultan pentru legile proprietăţii şi pentru cele ale Justiţiei este vulnerabilă. Curtea Constituţională este alcătuită în larga ei majoritate din judecători nesiguri: unii au fost politicieni în FSN, FDSN, PDSR şi PSD, ca Petre Ninosu sau Ioan Predescu alţii datorează mult PSD. Cu toţii au dovedit că nu ezită să adopte decizii partizane, aşa cum s-a întîmplat cu legea electorală în 2004 care îngăduia lui Ion Iliescu să candideze ca preşedinte aflat în funcţiune pe listele unui partid politic. Or astăzi ar fi, juridic vorbind, chiar mai uşor pentru această Curte să dea cîştig de cauză PSD. Curtea Constituţională a jucat mereu în ultimul timp un rol politic pronunţat favorizînd sau deturnînd anumite intenţii politice.

Proiectul Guvernului se găseşte, aşadar, într-un pericol real. Primul ministru Călin Popescu Tăriceanu are de ales: fie face compromisuri inacceptabile pentru reformişti acceptînd amendamentele PSD-ului, fie se expune riscului ca proiectele sale să fie respinse, indirect, de Curtea Constituţională şi de a lua lucrurile de la început.