Guvernul Boc în Ţara Minunilor

LEUL MIAUNA...

De aproape o lună, bea fără încetare dintr-o sticluţă fermecată şi se tot micşorează precum Alice din Ţara Minunilor. De aproape o lună, această diminuare este trecută la capitolul diverse deşi ea îi afectează pe români mult mai direct şi prompt decât orice cădere uriaşă la bursă. De aproape o lună moneda naţională a României se devalorizează, atingând ieri un nou minim al ultimilor patru ani, un euro fiind preţuit la 4,06 lei noi. Leul începe să miaune...

...ŞI RADARUL FUNCŢIONEAZĂ

Cotaţia euro pare a se „stabiliza” peste pragul psihologic de patru lei. Nu este nevoie să fii specialist în economie pentru a constata (şi cei mai mulţi o fac pe propria piele) consecinţele serioase ale acestui fenomen resimţit în special la nivel individual. Tenul celor care au credite în euro dar sunt plătiţi în lei devine din ce în ce mai palid. În patru ani, cetăţenii din Ţara Consumului au uitat gustul de adrenalină al unui meci în care leul pierde. Preţurile alimentelor şi atât de numeroaselor produse pe care România le importă pe euro a început deja să crească. Reacţia raţională a consumatorilor ar fi aceea de a se orienta preponderent spre produse de fabricaţie autohtonă. Dar în faţa rafturilor, românilor nu li se activează circuitele (neuro-)logice, ci acel radar care identifică eticheta roşie a produsului redus.

DOMINOUL DIN SUD

Însă cetăţeanul român este lovit cât se poate de personal şi din alte zone. Copiii şi bunicii de acasă primesc din ce în ce mai puţini bani de la cei care lucrează în străinătate. Presa centrală de la Bucureşti anunţa la începutul acestei săptămâni că în ultimele două luni ale lui 2008, transferurile de euro din exterior spre România au scăzut cu 30%. Pe de altă parte, în primele zile ale noului an, disponibilizările masive au devenit certitudini. Giganţii industriali din sudul României au probleme. Patronatul ALRO Slatina doreşte reducerea producţiei cu 50% şi cochetează cu disponibilizările masive. Fabrica de Avioane de la Craiova a trimis în şomaj tehnic peste jumătate dintre angajaţi, în timp ce Oltchim Râmnicu-Vâlcea funcţionează la 60% din capacitate. Motivele invocate sunt cele ale crizei financiare mondiale.

Presiunea scăzută a gazului rusesc îi îngheaţă bocnă chiar şi pe aceia care nu îşi făceau probleme. Este cazul Combinatului Doljchim din Craiova, care deşi deţine monopolul producţiei de îngrăşăminte chimice în România, invocă criza gazului rusesc pentru a trimite în şomaj tehnic jumătate din angajaţi. Dominoul din sudul ţării îl continuă pe cel început la sfârşitul lui 2008 în nordul României, când autorităţile din judeţul Cluj prognosticau apariţia a 4000 de noi şomeri.

BOC ŞI CHEIŢA

Cabinetul lui Emil Boc are parte de un debut sub auspicii extrem de nefavorabile. Anunţul din această dimineaţă, a opririi complete a furnizărilor de gaz rusesc către România, bate un piron în talpa deja plină de cuie a guvernului de la Bucureşti. Abia după ce a băut din sticluţa fermecată, Alice şi-a adus aminte că a uitat cheiţa salvatoare pe masă. Să sperăm că guvernul Boc a citit povestea lui Lewis Carroll.