Guvernul Năstase face concesii în privinţa monumentului revoluţiei maghiare

Înclinaţiile fireşti ale membrilor guvernului şi ale ministrului Culturii Răzvan Teodorescu ar fi fost să respingă proiectul de la Arad. Românii par să nu fi iertat încă ungurilor cele cîteva secole de dominaţie, deşi se vor împlini curînd 100 de ani de la unirea Transilvaniei cu Regatul României.

Monumentul de la Arad semnifica la data ridicării sale Revoluţia de la 1848, declanşată în spiritul libertăţilor naţionale burgheze, dar şi Ungaria milenară în ton cu naţionalismul maghiar aflat la apogeul său în veacul al 19-lea. Însă aşa cum cuvintele îşi modifică înţelesul şi semnificaţia monumentulor istorice se schimbă. Astăzi este greu de susţinut că înţelesul acestui grup statuar este acelaşi ca la sfîrşitul secolului 19. El exprimă acum mai curînd dorinţa minorităţii maghiare din România de a-şi afirma identitatea. Monumentul acesta mai înseamnă pentru ungurii din România şi o garanţie a păcii interetnice, dar şi o recunoaştere a contribuţiei aduse civilizaţiei şi culturii transilvane în trecutul istoric. Acesta este poate aspectul cel mai dureros pentru deja mica comunitate ungurească din România. Multă vreme şi mai cu seamă în vremea comunismului, politica oficială s-a străduit să anexeze şi să asimileze trecutul istoric marcat de civilizaţia maghiară.

Politica de după 1989 a suferit şi ea de acest naţionalism antimaghiar. Guvernul Năstase a reacţionat iniţial în acelaşi spirit vechi, dar ulterior a fost nevoit să-şi reconsidere poziţiile. Pe de o parte, Guvernul a fost nevoit să dea UDMR-ului satisfacţie ca să-şi asigure majoritatea politică în parlament şi ca să nu stimuleze grupările ungureşti autonomiste, mult mai radicale în cererile lor. Pe de altă parte, Budapesta a insistat pentru reamplasarea monumentului şi era iarăşi raţional să i se dea satisfacţie, cu atît mai mult cu cît relaţiile bune româno-ungare din ultima vreme au contribuit foarte mult la admiterea României în NATO şi la accelerarea negocierilor de aderare la UE. În plus dacă românii s-ar fi baricadat într-un refuz, opoziţia de dreapta de la Budapesta ar fi speculat situaţia înteţindu-şi atacurile împotriva socialiştilor, care sînt favorabili guvernului de la Bucureşti. Guvernul Năstase a avut aşadar de ales între inimă şi ratiune şi a ales raţiunea aprobînd reamplasarea monumentului de la Arad. Guvernul a cerut însă şi el comunităţii maghiare să facă un compromis. Să accepte adică ca împreună cu acest ansamblu statuar să fie amplasat şi un monument semnificînd jertfele româneşti de la 1848. Atîta doar că momumentul românesc urmează sa fie realizat într-un viitor neprecizat în timp ce inaugurarea monumentului Libertăţii ar putea avea loc peste două săptămîni. Opoziţia PNL-PD, dispensată de răspunderea guvernării, a preferat din motive de popularitate să voteze alături de PRM cu toate că ideea unui Parc al Reconcilierii aparţine guvernului Radu Vasile.