1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Guvernul se autoparodiază

29 februarie 2012

Democrat-liberalii au încropit un text al legii lustraţiei care să satisfacă judecata Curţii Constituţionale şi să fie utilizat ca instrument de imagine în viitoarea campanie electorală.

https://p.dw.com/p/14Bz1
Imagine: picture-alliance/ dpa

Majoritatea guvernamentală a adoptat marţi o lege a lustraţiei ridicolă, care i-ar îngădui lui Ion Iliescu, bunăoară, să candideze la Senat, dar care i-ar interzice să devină membru al Guvernului. După o asemenea lege, o persoană lustrabilă şi supusă aşadar oprobriului ar putea deveni preşedintele ales al republicii, dar nu ar putea fi numită sub-prefect al judeţului. Legea nu mai restrânge în nici un fel dreptul de a fi ales, limitând doar posibilitatea de a fi numit într-o funcţie de demnitate publică. Toate funcţiile elective, cele mai importante într-o democraţie, rămân prin urmare neatinse de ultima versiune a legii lustraţiei.

Democrat-liberalii au încropit la repezeală un text care să satisfacă judecata Curţii Constituţionale şi să fie pesemne utilizat ca stindard de imagine în viitoarea campanie electorală. Legea dispreţuieşte însă cu siguranţa inteligenţa alegătorilor. Dacă ar fi fost vorba de a formula o judecată de valoare asupra trecutului politic al candidaţilor, de a sublinia importanţa unui criteriu moral-politic, printr-o formulă oarecare (foarte greu de imaginat şi aceasta), legea ar mai fi avut un sens, dar, în varianta adoptată, nu face decât să creeze confuzii uriaşe. De ce ar trebui supuse lustraţiei funcţiile numite, dar nu şi cele alese? E cu totul absurd şi, în plus, răstoarnă cu capul în jos logica democratică care pune pe primul plan funcţiile elective.

Nu e de mirare că PSD-ul care anterior sesizase Curtea Constituţională s-a mulţumit să râdă. Dacă anterior subiectul lustraţiei separase pe liberali de social-democraţi, acum cele două grupări asistă liniştite şi amuzate la modul în care Guvernul se autoparodiază. Comicul a devenit irezistibil atunci când s-a văzut că PDL se străduieşte să nu îşi lustreze din greşeală propriul prim ministru, întâmpinat recent ca un adevărat salvator. Vechea versiune a legii lustraţiei, care a fost respinsă de Curtea Constituţională nu i-ar fi îngăduit lui Răzvan Mihai Ungureanu să devină prim ministru şi de aceea grupul PDL a scos de pe lista poziţiilor culpabile pe acelea referitoare la Uniunea Tinteretului Comunist.

Inocentizarea UTC-ului în bloc, ca organizaţie, este însă greşită, căci asemenea organizaţii mai blânde, în aparenţă, dotate cu mijloace soft de persuasiune şi câştigare a încrederii aveau scopul de a-l închide, în cele din urmă, pe individ în cercul de fier al aparatului totalitar. În cadrul UTC se preda limba menită, prin exersarea ei neîntreruptă, prin repetiţie rituală, să blocheze complet funcţiile gândirii libere. Bineînţeles că UTC-ul laolaltă cu PCR-ul şi toate instituţiile regimului comunist erau duplicitare şi practicau dublul limbaj, dar în ultimii ani, duplicitatea acesta era ambiguă, căci pe de o parte prezerva libertatea interioară a militanţilor, dar pe de alta prepetua dominaţia de ansamblu asupra societăţii în ciuda dificultăţilor tot mai greu de administrat. Paradoxul comunismului târziu poate fi formulat aşa: omul putea fi tot mai liber în intimitatea sa, scăpând ofensivei ideologice, dar devenind tot mai obedient şi mai servil.

Se vede aşadar că legea lustraţiei greşeşte prin generalizare lipsită de discernământ nu doar când condamnă, dar şi când absolvă. Există riscul cunoscut şi comentat în ultimii ani până la saţiu de a rosti un adevăr general („comunismul a fost rău”), pedepsind nedrept o persoană. Dar iată că s-a pierdut din vedere riscul de a salva o persoană, formulând un enunţ general greşit („UTC-ul a fost bun”).

Dacă legea lustraţiei nu are cu siguranţă nicio valoare, ea ar putea fi măcar un prilej de a relansa dezbaterea reală despre comunism, despre rezistenţă, despre vină, despre adevărul viu şi personal sustras judecăţilor rigide şi mortifere.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Alina Kühnel