Guvernul Tudose la Oracolul din Delphi

În timp ce proaspăt învestitul executiv românesc îşi celebrează, sub numele de pomină de "guvernul Tudose", primele zile şi ceasuri în funcţie, ar fi util să se evalueze ce-ar putea face acest cabinet pentru români.

Întrucât oracolul din Delphi s-a desfiinţat, nu le rămâne decât analiştilor să facă proorociri. Dar oricât vor încerca ei să evite obiceiul deplorabil al jurnalismului contemporan de a scandaliza şi emoţionaliza excesiv orice, subiectul abordat va isca inevitabil intense aprehensiuni şi tulburări. 

Căci notoriu, din capul locului, ar putea deveni nu doar fostul redactor şel al nurilor de piţipoance de la pagina 5 sau de aiurea. Întrucât abia instalat a şi întors-o ca la Ploieşti, anunţând vesel renunţarea la „desfiinţarea sau naţionalizarea Pilonului II de pensii”, la capitolul notorietate are şanse a-l seconda pe ministrul identităţii naţionale şi al culturii aferente proaspăt unsul ministru al finanţelor, Ionuţ Mişa.

În ciuda dezminţirilor mai mult sau mai puţin energice ale fostul şef al ANAF Constanţa, mai nici un analist cu scaun la cap nu poate crede că PSD n-a plănuit naţionalizarea fondului public de pensii.

Ce efect devastator ar putea avea astfel de proiecte asupra capitalului nu-i greu de imaginat. Alte mişelii voluntare sau involuntare vor urma probabil întru demolarea temeinică a mediului de afaceri. Pe care instalarea noului guvern l-a insecurizat instantaneu şi, poate, din păcate, peren. Căci planurile de schimbări fiscale au sporit masiv presiunea asupra lui, punând în pericol acut investiţii şi deci şi locuri de muncă.

Printre măsurile cele mai criticabile şi criticate de altfel de Consiliul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, reluat de Bogdana Boga în ziare.com, se numără „dificultăţile majore” generate de impozitul pe cifra de afaceri.

Această modificare riscă, între altele, să perturbeze şi să frâneze investiţiile şi să declanşeze şi probleme în UE, ducând, în speţă, la declanşarea procedurii de infringement. 

Ar fi destul pentru ca planurile acestui cabinet apărut pe spinarea legendarei integrităţi şi competenţe a miniştrilor PSD şi ALDE să justifice declanşarea celor mai stridente sisteme de alarmă. Dar nenorocirile nu se vor opri, de bună seamă, aici. Substituirea impozitului pe gospodării cu noua taxă pe venit global va avea grijă ca dezastrul să nu se limiteze ori să rămână suportabil. Căci măsura cu pricina, după cum relevă specialiştii în urma unei analize sobre, va amplifica masiv birocraţia şi, adaug eu, sarcinile supuşilor statului PSD-ist, precum şi, prin urmare, inevitabilul risc de colaps nervos al contribuabililor. 

În fine, pare clar din capul locului că PSD, un partid în esenţă populist şi ultranaţionalist, nu va rata prilejul de a încerca să-şi justifice falsa etichetă de formaţiune de stânga, prin continuarea majorării salariului minim pe economie. Or, cu un executiv de competenţa şi integritatea celui dat, sunt şanse din păcate reduse ca această operaţiune să se efectueze economic raţional, pe bază de creştere a productivităţii, cum ar fi normal şi nu catastrofal, pe criterii ideologice, ori de oportunitate politică, întru răsplătirea votanţilor fostului PCR.

Ce hram poartă acest guvern? L-a indicat clar destoinica ex-şefă a PNL. Raluca Turcan relevă că  "cei mai mulți miniștri ai noului Cabinet PSD au fost desființați prin raportul de evaluare intern al PSD, asumat chiar de Liviu Dragnea. Ca urmare a acelui raport și-au dat demisia. Acum sunt repuși în funcție. E o aberație a logicii politice și o sfidare a bunului simţ. În realitate, selecția miniștrilor a ținut cont de facțiunile din PSD care au putut să-și impună decizia asupra modului de prăduire a guvernării".

La rândul ei, Melania Cincea deploră în "Puterea a cincea" strania "coincidenţă" a faptului că Ministerul Educaţiei ajunge pe mâna lui Liviu Pop exact când la vârful Guvernului se află, din nou, un politician cu o teză de doctorat plagiată. Şi exact în ziua în care Liviu Pop îşi salvase în 2012 (provizoriu) şeful plagiator.

Dar staţi aşa. Guvernul Tudose are şi o nestemată ascunsă. N-aţi ghicit. Nu e vorba de semizeul monden Ilan Laufer. E vorba de ministrul de externe, Meleşcanu, un model dacă nu de competenţă, cel puţin de experienţă, de vreme ce e diplomat de rang înalt încă din epoca în care toate treburile în ţara românească, râul, ramul, erau strâns controlate de Securitate. 

Cu asemenea prieteni, aka demnitari, îmi vine a spune, mă întreb ce popor mai are oare nevoie de un guvern. Sau de duşmani.