Hélène Grimaud, o pianistă carismatică şi sensibilă

Hélène Grimaud, una dintre cele mai apreciate pianiste din întreaga lume, s-a născut în Franţa în 1969. Solista a colaborat cu multe orchestre de renume şi a lansat peste zece înregistrări originale.

Talentul, sensibilitatea şi pasiunea artistei pentru lupi au încurajat-o să publice şi o carte despre un proiect de protejare a faunei sălbatice, denumit Wolf Conservation Center (Centrul de protejare a lupilor).

În cadrul festivalului Beethoven Bonn 2010, Grimaud este invitată în calitate de Artist in Residence. Artista a vorbit despre viaţa ei profesională şi despre relaţia ei cu muzica.

DW: Este adevărat că Schumann a fost unul dintre primii compozitori pe care i-aţi ascultat, şi că momentul a fost unul decisiv?

Hélène Grimaud: Da, este foarte adevărat. Mai ascultasem simfonii compuse de Beethoven, care au avut un impact puternic asupra mea. Însă prima mea întâlnire directă cu pianul a fost prin intermediul pieselor lui Schumann.

DW: Cât de aproape vă simţiţi de Beethoven atunci când interpretaţi concertele lui pentru pian, având în vedere ceea ce ştim despre el, despre cât de rebel era?

Hélène Grimaud: Este cel mai aproape cu putinţă. Câteodată, când interpretez muzica lui Beethoven, simt, mai mult ca în cazul altor compozitori, că este chiar acolo. Alţi colegi mi-au spus că au aceeaşi impresie. Şi cu fiecare schimbare bruscă în muzică, simţi că este acolo, şi că poate face acele mişcări frustrate chiar el. Şi te simţi însoţit, uneori chiar în experienţe dificile, ca şi când ar fi într-adevăr acolo. Este absolut minunat.

DW: Vreau să trecem acum la un proiect foarte important pentru dumneavoastră, acela de a creşte lupi în Statele Unite, despre care aţi scris şi o carte. Această experienţă a schimbat relaţia pe care o aveaţi cu muzica?

Hélène Grimaud: Munca pe care o depui atunci când ai de-a face cu orice animal sălbatic nu este foarte diferită de cea pe care o presupune studiul unui fragment muzical, în ideea că trebuie să te dedici în totalitate momentului, la toate nivelurile: intelectual, emoţional şi psihologic. Fiinţele umane nu sunt construite pentru a trăi momentul. Avem tendinţa de a reflecta în mod constant la trecut, sau de a ne închipui viitorul, aspect pe care nu-l poţi întâlni în cazul animalelor, chiar dacă majoritatea au memorie şi pot cu siguranţă purta ranchiună. Înveţi multe din asta. Este o şcoală de respect şi de sensibilizare. În sensul acesta a fost un câştig incredibil şi o sursă de putere şi de inspiraţie. Mi-a fost foarte greu să plec. În acelaşi timp proiectul îmi distrăgea atenţia de la muzică.

DW: Câteodată mă surprinde să citesc comentarii despre muzica dumneavoastră, în care oamenii sunt preocupaţi mai mult de felul cum arataţi sau cum sunteţi îmbrăcată. Nu văd lucruri similare scrise despre artiştii de sex masculin

.

Hélène Grimaud: Este foarte enervant, mai ales pentru cineva cu temperamentul meu, pentru că este atât de lipsit de relevanţă! Şi acest lucru nefericit se întâmplă doar pentru că eşti femeie. Nu are de-a face cu nimic, tocmai din acest motiv am spus mereu ca a fi femeie este un dezavantaj. Pe de altă parte sunt foarte norocoasă şi sunt conştientă de asta. Sentimentul dominant în toţi aceşti 25 de ani de carieră a fost că sunt privilegiată. Şi acest lucru dă totuşi o notă pozitivă.

Autor: Breandain O'Shea/ Alina Mitroescu
Redactor: Rodica Binder