Habemus presidentem!

Deşi previzibilă, victoria pastorului luteran estgerman devenit o instituţie prin modul exemplar în care a administrat arhiva Stasi, poliţia politică supranumită „Gestapoul roşu”, a stîrnit ample şi varii comentarii în paginile ziarelor germane şi internaţionale.

Un preşedinte al tuturor locuitorilor Republicii Federale, dar nu un preşedinte oarecare - este calificativul dat „ante festum” de revista DER SPIEGEL lui Joachim Gauck, ales de Adunarea Federală cu 991 de voturi din cele 1228 posibile.108 electori s-au abţinut.

Aprecierea zilei de 18 martie drept o „duminică frumoasă”, de către Gauck, se datorează atît alegerii sale în funcţia de preşedinte al ţării cît şi faptului că, în urmă cu 22 de ani, a avut loc primul şi ultimul scrutin parlamentar liber în fosta RDG. 

Aceeaşi exclamaţie - Ce duminică frumoasă - nu îi aparţine doar lui Joachim Gauck, ci ea este şi titlul unui roman de Jorge Semprun, a cărui acţiune se petrece în anul 1944, în lagărul de concentrare de la Buchenwald.

Ciudata coincidenţă este tematizată în finalul comentariului publicat pe prima pagină a cotidianului DIE WELT, în care este exprimată şi speranţa că în numele viitorului, noul preşedinte al Germaniei nu va da uitării întreaga istorie a ţării. Că nu va uita deci nici istoria celui de-al treilea Reich.

De notat că, într-un interviu televizat, difuzat pe canalul doi (ZDF) al televiziunii publice, în seara „frumoasei duminici”, Joachim Gauck a confirmat aprioric speranţa exprimată în textul citat. El a menţionat că suferinţele esteuropenilor sub povara dictaturilor roşii nu au voie să devină o „bagatelă a memoriei”, Holocaustul rămînînd însă, desigur, pentru noi, germanii, unic în felul lui.

Scorul cu care Joachim Gauck a fost ales de Adunarea Federală în funcţia supremă în stat este fenomenal - estimează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Ziarul se opreşte însă în cuprinsul articolului de fond şi asupra contracandidatei partidului stîngii, Beate Klarsfeld, care şi-a făcut un titlu de glorie nu doar din încrîncenarea cu care şi-a asumat misiunea de a urmări şi demasca foşti nazişti, ci şi din faptul că şi-a permis în 1968 să insulte şi să pălmuiască la scenă deschisă,în timpul unui congres al UCD, pe cancelarul de-atunci al Republicii Federale, Kurt Georg Kisinger.

"Că partidul stîngii a optat pentru un astfel de candidat, demonstrează, odată în plus, lipsa sa de maturitate politică", deduce ziarul citat care, în cuprinsul unui alt articol amplu, publicat tot pe prima pagină, îl consideră pe Joachim Gauck drept un duhovnic al naţiunii, germanii tînjind după un Vaclav Havel, de cînd, după instalarea Angelei Merkel la conducerea guvernului, ei ar suferi de pe urma unei carenţe de cordialitate retorică şi de  localizare istorică. Or, tocmai în vremuri nesigure, germanii au nevoie de mai mult decît de pragmatism. Joachim Gauck va putea umple şi această lacună, conchide autorul comentariului.

Noului preşedinte îi stau în faţă nu doar uriaşele aşteptări cărora va trebui să le facă faţă, ci şi îndatorirea de a concretiza caracterul abstract a două noţiuni fundamentale şi recurente în discursurile şi scrierile sale: conceptul de libertate şi cel de responsabilitate, atrage atenţia BASLER ZEITUNG.

Că în concepţia lui Gauck, noţiunea de libertate este condiţionată de absenţa dictaturii este limpede, explică DER STANDARD, menţionînd că au trecut 22 de ani de cînd RDG a sucombat, evenimentul nemaifiind prea interesant azi. Şomajul, forţa dezlănţuită a pieţelor financiare, salariile mici şi pensiile neîndestulătoare - acestea sunt grijile curente ale germanilor, cărora noul preşedinte va trebui să le afle răspunsuri şi probabil că unii vor fi dezamăgiţi la auzul acestora. Gauck trebuie să-şi lărgească repertoriul, recomandă cotidianul austriac, nu fără a remarca şi ştacheta mult prea ridicată a aşteptărilor.

Cert este însă că acum germanii au preşedintele pe care-l merită, consideră DIE PRESSE, după ce a menţionat că nu ex-preşedintele Wulff trebuie compătimit ci cetăţenii Republicii Federale, care au suferit de pe urma alterării credibilităţii celei mai înalte funcţii în stat.

Cu instalarea lui Gauck la Palatul Belvedere se încheie şi capitolul discursurilor prezidenţiale edulcorate şi joviale. Dar pentru mulţi dintre cei care acum jubilează la victoria lui Gauck, va urma momentul trezirii la realitate. Căci pentru noul preşedinte, libertatea este deopotrivă datorie şi răspundere. El ştie că este nevoie de multă putere spre a rezista statului tutelar. El va cere şi celorlalţi această forţă şi s-ar putea ca avertismentele pe care le va pronunţa şi impulsurile pe care le va da să-l facă incomod pentru mulţi din concetăţenii săi, prooroceşte NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

Nu doar ca un triumf al estgermanilor în politică se lasă interpretată alegerea lui Joachim Gauck în funcţia de preşedinte ci şi ca o demonstraţie reuşită a capacităţilor Germaniei de a se confrunta constructiv, ca ţară, cu inegalităţile sale interne şi de a aborda curajos problemele viitorului, apreciază CORRIERE DELLA SERA. Iar ziarul slovac SME întrevede în victoria lui Gauck şi o conciliere cu trecutul.

Ca şi Angela Merkel, noul preşedinte este originar din fosta RDG, dar, spre deosebire de ea, el a luptat realmente împotriva regimului comunist, observă DERNIERES NOUVELLES D’ALSACE.

Ducînd mai departe comparaţia dintre preşedinte şi cancelară, acelaşi ziar distinge o atenţie deosebită, acordată de cei doi oameni de stat, estului Europei.

Relaţia dintre Gauck şi Merkel face şi obiectul comentariului publicat în ziarul ceh LIDOVE NOVINY: germanii vor fi confruntaţi cu o situaţie neobişnuită. Noul preşedinte are o personalitate mai puternică decît şefa guvernului, o autoritate morală mai pregnantă, dar, în aşa numita „Realpolitik”, Merkel este cea care va avea ultimul cuvînt de spus. Acelaşi ziar conchide, insistînd asupra comparaţiei (comentate şi de presa germană) dintre Joachim Gauck şi Vaclav Havel , fondată pe imensele speranţe puse în persoana fiecăruia dintre cei doi. Gauck nu le va putea satisface pe toate - ceea ce ar putea genera un sentiment de frustrare.

Numai că, lucid şi clarvăzător, Joachim Gauck şi-a avertizat susţinătorii, imediat după aflarea marii veşti, asupra acestui risc.