Hanne Leth Andersen: ”Limba nu este un lucru care poate fi învăţat pentru că aşa doresc cei bătrâni.”

Hanne Leth Andersen, profesor de lingvistică şi pedagogie la Universitatea din Aarhus, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Deusche Welle este de părere că, banii cheltuiţi de Uniunea Europeană cu traducerile legislaţie comunitare în fiecare limbă naţională, ar trebui să fie investiţi în educaţie şi o mai bună predare a limbilor europene.

În ciuda eforturilor francezilor sau al germanilor de a-şi promova limba în alte ţări, tot mai puţin europeni sunt interesaţi de limba lui Molière sau Hegel.

Aş vrea să vă întreb, de ce limba franceză sau cea germană este într-un avansat proces de dispariţie în Europa?

Se pare că tinerii nu sunt interesaţi de învăţarea unei limbi în afara englezei. Acesta este primul motiv. Apoi, există legi în domeniul şcolar care facilitează alegerea unor alte subiecte care pot fi mai uşor de învăţat şi care sunt la modă, cum ar fi regie, globalizare, marketing, cultură publică decât învăţarea unei limbi străine în detaliu. În al treilea rând, noi, profesorii, poate că nu predăm limbi străini în mod propriu. Se predă uneori gramatică şi atât. Limba franceză a fost acum douăzeci de ani, principala limbă predată în Danemarca, la nivel de liceu. Liceele daneze în trecut promovau înainte de toate cultura iar cultura franceză, ca şi cea germană erau privite ca ceva foarte important. Acum, se pune accentul pe comunicare. Dar comunicarea înseamnă în ziua de azi engleză iar profesorii nu sunt buni la comunicare.

Credeţi că Europa poate avea o singură limbă?

Cred că Europa are o deja limbă. Dacă mă uit la statistică, la cât se traduce şi ce se întâmplă la întâlnirile internaţionale, engleza este folosită într-o proporţie covârşitoare pentru că persoanele care ştiu franceză, spaniolă sau germană cunosc de asemenea engleză. Iar cei care cunosc numai engleză pot comunica cu ceilalţi numai în această limbă. Este terenul pe care ne putem întâlni şi este logic şi mai uşor să ne regăsim într-o limbă în care putem comunica majoritatea dintre noi. Cred că această evoluţie o vom avea pentru mulţi ani înainte. Ca fiinţe umane, avem două tendinţe: ne dorim ce este pragmatic dar vrem în aceeaşi măsură să ne distingem de ceilalţi, să avem o identitate naţională. Soluţia pentru Europa este să acceptăm engleza ca pe o limbă paralelă cu limba maternă, în fiecare ţară. În plus, trebuie să-i convingem pe europeni să înveţe şi alte limbi. Toţi cetăţenii europeni ar trebui să înveţe limba maternă şi alte două limbi străine.

Ce ne puteţi spune despre acest efort uriaş al Comisiei Europene de a traduce în fiecare limbă naţională, toată legislaţia şi documentele anexe europene, având în vedere că procesul de traducere se mai efectuează o dată, la nivelul fiecărui stat naţional?

Cred că suntem depăşiţi de evoluţia rapidă a Uniunii Europene. Când au fost numai câteva naţiuni în Uniune, era firesc. Pe parcurs, o dată cu expansiunea Europei, traducerea a devenit o junglă... „lost in translation”. Cheltuim foarte mult cu asemenea traduceri. Într-o Europă modernă, unde engleza este înţeleasă de cei mai mulţi dintre cetăţeni, poate ar fi mai indicat să cheltuim bani pe educaţie, în special pe o mai bună predare a limbilor străine. Cu toţii ştim, şi asta se întâmplă chiar în Franţa, cu tot efortul uriaş depus de Alliance Française sau de Française Langue Etrangére, că limba franceză nu este foarte bine predată în comparaţie cu ceea ce ştim despre însuşirea unei limbi străine. Nici limba engleză nu este predată bine în Franţa. Poate că ar fi mai bine să cheltuim banii (Uniunii Europene, n. mea) pe o predare avansată în beneficiul tuturor cetăţenilor.

Aţi putea fi acuzată că veniţi dintr-o ţară nordică care promovează în special limba engleză. Poate că ţările din Sud promovează franceza…

Chiar în Sud, de exemplu, în Franţa, unde cu ani în urmă se învăţa germana, astăzi se alege engleza, o limbă globală, de „mondializare” aşa cum se spune în Franţa. Aparent, limbile de origine latină se pot întâlni împreună în franceză şi nu în engleză, o limbă germanică. În realitate nu se întâmplă aşa. Engleza este o limbă folosită pretutindeni în lume. Franceza era o limbă cunoscuta peste tot, în ţările balcanice, în Europa de Est şi cu precădere în Polonia şi Rusia, unde existau relaţii culturale atât de strânse…dar acum este engleza.

Unii europeni pretind că acest proces nu este altceva decât americanizarea Europei…

Cred că vorbim de o părere care vine din trecut fiindcă nu mai suntem influenţaţi de Statele Unite. Lumea se îndreaptă spre Asia, Australia, India, China. Dacă lumea vorbeşte engleză se datorează faptului că engleza a devenit o „lingua franca”. Engleza nu mai este de mult limba care aparţine numai americanilor sau Marii Britanii. Poate că era adevărat cu 10 ani înainte. Dacă franceza este legată de cultura franceză, indiferent că se vorbeşte în Quebec sau în nordul Africii, engleza a fost eliberată de relaţia culturală. Poţi să înveţi mult mai uşor matematică sau fizică în engleză fiindcă nu are nimic de a face cu aspectul cultural. Dacă înveţi franceză sau germană atunci studiezi cultura franceză sau germană. Engleză este la acest moment o limbă neutră şi nu înseamnă „americanizare”. Este doar o soluţie pragmatică.

Trebuie să ne gândim cum trebuie Europa să-şi menţină cultura identitară. Numai printr-o receptivitate profundă la nivel cultural, ne putem înţelege în Europa. Însă trebuie să acceptăm engleza ca limbă în care lumea viitorului va lucra.

Ce ar trebui să facă comisarul Leonard Orban în privinţa politicii lingvistice a Uniunii Europene?

Cred că este important ca limbile europene să nu fie privite separat de modul nostru propriu de a fi cetăţeni. Nu poţi cere oamenilor să înveţe limbi străine sau să schimbe o limbă cu alta (de exemplu, engleza cu franceza, n. mea) numai pentru motivul că cineva vrea asta. Limba trebuie văzută ca mod de a fi. Dacă vrei că tinerii să înveţe şi alte limbi europene în condiţiile în care ei cred că engleza este cel mai important instrument de comunicare, atunci ar fi mult mai bine să cheltuim bani pe programe care să susţină schimburile de studenţi şi pe o predare corectă a limbilor europene. Dacă vrem să fim la curent cu acumulările altor culturi, atunci tinerii trebuie învăţaţi că limba este o realitate vie, a unor oameni moderni. Dacă este să vorbim de acele traduceri demodate (ale tuturor documentelor UE în fiecare limbă naţională, n. mea) care au fost parte a vechii pieţe comune europene, atunci lucrurile trebuie văzute altfel. Repet, banii ar trebuie cheltuiţi pe programe care să includă mult mai multe schimburi între studenţii statelor membre, schimburi care ar facilita o înţelegere reciprocă mai adâncă şi ar facilita învăţarea unei limbi europene.

Nu trebuie uitat faptul că limba este numai un simptom. Limba nu este un lucru care poate fi învăţat numai pentru că aşa doresc cei bătrâni.