Harry Potter. Între real şi ireal

Daca acum 10 ani critica de specialitate ignora cu desăvârşire primul din cele sapte romane ale lui Rowling - considerându-l o simplă carte pentru copii - în prezent, Harry Potter a devenit un model de succes literar.

Şi un fenomen. Un fenomen global care nu cunoaşte restricţii de vârstă sau de ordin lingvistic. Însăşi autoarei britanice Joanne K. Rowling, creatoarea lui Harry Potter, i-a venit greu să creadă că succesul fulminant a „Pietrei Filosofale”, prima carte din seria Harry Potter, este realitate. Rowling a fost însă conştientă de altceva: de nevoia oamenilor de a crede în magie. O nevoie pe care a speculat-o literar într-un mod cât se poate de productiv.

„Cred că în fiecare din noi sălăşuieşte ideea că am putea schimba ceva în bine. Iar cine cunoaşte formula magică, poate schimba lumea însăşi. Cred că acest mesaj a prins foarte bine la copii şi a făcut din magie o preocupare interesantă. De ce? Pentru că cei mici sunt cei care au cea mai mică putere. Deciziile importante cad în sarcina adulţilor. Chiar dacă părinţii sunt drăguţi, iar copiii fericiţi, nici într-o asemenea situaţie cei mici nu deţin controlul.”, afirmă Rowling.

Umor, realism şi fantezie

Ei bine, cele şapte romane de fantezie în care sunt povestite aventurile lui Harry nu sunt atât de simplu construite pe care s-ar crede. În lumea paralelă a magiei există, la fel ca în lumea realităţilor imediate, lupte pentru putere, invidie, aroganţă şi egoism. Secondat de umor, realismul lui Rowling este cheia succesului literar, crede Frauke Meyer-Gosar, critic literar şi mare admiratoare a cărţilor cu Harry Potter.

„Într-una din cărţi apare un prim-ministru pe care-l cheamă Cornelius Fudge. Încrederea de sine a acestui prim ministru este atât de mare, încât ridicolul este sesizat chiar şi de copii, care se amuză teribil. Pur şi simplu nu-l poţi lua în serios pe Fudge. Personajul are însă putere de decizie. Tocmai de aceea, întrebarea care se pune este : ce caută un astfel de om într-o poziţie ce reclamă verticalitate?”

Cam în acest fel arată realitatea unui univers ireal. Un univers frământat de nelinişti, tulburat de lupta perenă între bine şi rău. Lupta lui Harry şi a prietenilor săi cu lordul Voldemort, un dictator cu puternice înclinaţii rasiste.

Poveştile din cărţile lui Rowling sunt ultradimensionale, debordează de fantezie şi sunt cât se poate de relevante din punct de vedere social. Îmbinarea fanteziei cu realitatea cotidiană şi cu ideea că poţi schimba lumea, transformă seria cărţilor cu şi despre Harry Potter într-o experienţă literară inedită. Copiii au dat curs invitaţiei autoarei de a descoperi o lume de vis. O lume în care au fost transferate conflictele lumii reale. Pe scurt, o lume în care nu doar magia este posibilă.