Harta spionajului american în Germania

Casa Albă dirijează, din Germania, războaiele în care se implică în Africa; dronele americane sunt pilotate de la Stuttgart şi Ramstein; închisorile secrete ale CIA sunt conduse de la Frankfurt; şi tot de la Frankfurt sunt supravegheate de către agenţii secreţi ai Statelor Unite, şi instituţii ale statului german (şi, cel mai probabil, şi forul coordonator al monedei unice europene).

Serviciul secret, coloana mass-media

"Militar sau informativ, sub acoperire sau fără camuflaj - serviciile secrete americane nu cunosc limite în Germania. Şi Germania? Priveşte. Sau întreabă cu ce poate fi de folos". Süddeutsche Zeitung, care a început, vineri, 15 noiembrie, un serial de două săptămâni promiţând dezvăluiri despre tot ce s-a putut recolta, jurnalistic vorbind, din preajma lumii secrete a spionajului, sintetizează, în citatul de mai sus, supărarea unei semnificative părţi a opiniei publice germane. Se pare că nu este chiar mic volumul de date culese, de vreme ce, în afara celor două săptămâni de dezvăluiri jurnalistice, se pregăteşte şi o seară specială (28 noiembrie) pe principalul post public de televiziune federal, ARD. Între timp, cine vrea să afle mai repede poate găsi, în librării, cartea "Războiul secret", scrisă de reporterii care au derulat ancheta jurnalistică.

Ascultă tot ce poate fi ascultat; sparg coduri; răpesc inamici şi adversari; filează suspecţi. Tot ce poate fi, uneori cu forcepsul, încadrat în categoria "război împotriva terorismului" face parte din arsenalul serviciilor secrete americane. O fac peste tot în lume, o fac şi în Germania. Nu e un secret şi nu de la Ed Snowden am aflat că Statele Unite recurg la astfel de practici.

Autorităţile de la Berlin au fost puse la zid de opinia publică, dornică să afle cât de departe au mers americanii - mai ales după ce s-a aflat că inclusiv telefonul Angelei Merkel s-a aflat sub urmărirea unei unităţi speciale a CIA şi NSA (The Special Collection Service). Oficialii germani se plâng că, deşi au cerut lămuriri de la americani, nu li s-au dat răspunsuri lămuritoare - şi susţin că deţin doar informaţiile culese din presă.

În atari condiţii, presa s-a pus pe lucru şi, vreme de câteva luni, a investigat pentru a scoate la lumină tot ce putea fi dezvăluit cu instrumentarul detectivilor-jurnalişti. "Rămân, desigur, unele semne de întrebare, dar silueta acestui imperiu monstruos devine dintr-odată mult mai vizibilă", scrie ziarul bavarez implicat în ancheta de presă.

Baza secretă RFG

Schema prezenţei americane în Germania anului 2012 arată cam astfel: 40 de baze militare şi 43.000 de soldaţi pentru care bugetul SUA suportă cheltuieli de trei miliarde de dolari. Un număr de 207 firme americane au primit din partea administraţiei federale de la Berlin derogări legale pentru a exercita anumite servicii "sensibile" în beneficiul guvernului american.

Pe site-ul Federal Procurement Data System (pagina de internet pe care sunt publicate toate plăţile de peste 3.000 de dolari efectuate de guvernul SUA) apare de 257.910 de ori numele Germaniei. La o căutare superficială, România apare de 918 ori; dar cei care au răscolit baza de date în beneficiul Süddeutsche Zeitung şi Norddeutscher Rundfunk au ajuns la răspunsuri mai interesante când au încercat să descopere ce se ascunde în spatele unor nume de cod cum ar fi 0066MI sau R423. Sigur că detalii interesante au rămas nedesluşite - dar s-au putut afla mici nimicuri care au contribuit, puse cap la cap, la schiţarea unui decor: angajaţii brigăzii de informaţii militare 66, de la Wiesbaden, au primit computere noi, modelul Optiplex 790 de la Dell; iar birourile în formă de L au fost achiziţionate de la un producător german de mobilă; sau că pentru calculatoarele din complexul Dagger de la Darmstadt a fost nevoie de o instalaţie de climatizare în valoare de 144.000 de dolari. Aparent, informaţiile analizate par nesemnificative; de data aceasta, nu calitatea ci cantitatea urmelor lăsate pe internet de serviciile speciale americane a contribuit la schiţarea unui portret al situaţiei şi la elaborarea unei hărţi a bazelor secrete americane din Germania (http://www.geheimerkrieg.de). Aşa, de exemplu, la Büchel, în Renania-Palatinat, sunt stocate arme nucleare ale armatei Statelor Unite. Pe de altă parte, avioanele fără piloţi cu care America se implică în zonele de criză din Africa îşi au centrul de comandă în Baden-Württemberg (Stuttgart) şi Renania-Palatinat (Ramstein). Şi tot aici se fac aplicaţiile militare: 57 de aparate sunt în veşnic exerciţiu pentru ca trupele americane să fie oricând pregătite să intervină cu drone, în cazul unui eventual conflict.

Timpuri noi, legi vechi

Serviciile secrete americane (CIA, NSA, Secret Service, Departamentul Apărării, Homeland Security şi ce alte arme de spionaj o mai avea Washingtonul) se concentrează în jurul metropolei financiare europene Frankfurt (inclusiv în nu foarte îndepăratele Wiesbaden sau Darmstadt). În slujba acestora nu mai stau vechii spioni cu ochii aţintiţi către est. Vechi au rămas doar legile şi acordurile bilaterale semnate într-o vreme în care Germania era încă învinsul din ultima conflagraţie, aflat sub stare de ocupaţie pentru a nu-i mai veni cine ştie ce idei trăznite.

Noul dispozitiv de recoltat informaţii este constituit din matematicieni, statisticieni, experţi în teoria jocurilor sau analiza datelor - şi nu sunt racolaţi în unităţile de spionaj, ci lucrează, cu acte în regulă, la diverşii "contractori privaţi" ai instituţiilor speciale ale statului. Mai mult, chiar: şi muncile "murdare" au fost externalizate - răpirile şi tortura sunt, la ora actuală, prestări de servicii pentru care agenţiile statului american plătesc companii particulare. "O veritabilă armată din umbră care creşte an după an, inclusiv în Germania", scrie Südeutsche Zeitung. Una dintre firmele cele mai câştigate de pe urma cooperării - pe teritoriu german - cu statul american este SOS International; a fost, cândva, un simplu birou de tradus acte, aparţinând unei imigrante din Armenia; între timp a ajuns să învârtă afaceri de milioane de euro, iar în fişa postului angajaţilor scrie că sunt "intelligence analyst" sau "counter intelligence operations planner" - pe scurt, agenţi ai serviciilor secrete.

Scandalul ascultării telefonului Angelei Merkel este depăşit, scrie ziarul care apare la München, doar de absenţa din scenă a contraspionajului german şi de lipsa reacţiei autorităţilor germane la întregul fenomen. Şi ar mai fi, în plus, susţinerea pe care instituţiile de securitate naţională ale Berlinului o oferă operaţiunilor comandate de dincolo de Ocean.

La un moment dat se spunea că una dintre fostele ambasade est-europene din Bonn, ce urma a fi abandonată după mutarea capitalei RFG la Berlin, nu poate fi vândută pentru că pereţii conţin încă urmele evidente ale tehnologiei (e drept, destul de primitivă) folosite, în anii Războiului Rece, pentru a spiona instituţiile statului german. Iată, însă, că nu doar foştii inamici stau cu ochii şi urechile pe conversaţiile autorităţilor statului german. Iar destule dintre acordurile care au permis funcţionarea întregii reţele de informaţii pe teritoriul Germaniei sunt protejate pentru încă mult timp de acum înainte. E drept că şi Germania a profitat de pe urma muncii de spionaj prestată de fostul ocupant; la fel cum o bună parte din acorduri au fost cât de cât aduse la standardele actuale. Dar multe au rămas cum fuseseră şi încă e dificil de vorbit despre respect, încredere şi mutualitate în relaţia dintre membrii NATO şi fondatorul alianţei transatlantice. Întrebarea pe care autorii investigaţiei o lasă deschisă este de natură mai degrabă metafizică: care este linia roşie dincolo de care ingerinţa în viaţa unei naţiuni devine dureroasă? În traducere liberă: cât se poate întinde coarda înainte de a se instaura anti-americanismul?