Hibernează spiritul protestatar?

Luni de zile, marile capitale ale lumii au fost marcate de prezenţa activiştilor şi simpatizanţilor aşa-numitei mişcări Occupy, împotriva atotputerniciei băncilor. Revendicările difuze nu au fost luate în seamă, necum satisfăcute, băncile şi-au văzut mai departe de afaceri, protestele au degenerat, ce-i drept non-violent, dîndu-şi duhul, la sfîrşitul toamnei, într-un abur de mizerabilism.

Patosul adesea violent, tenacitatea cu care grecii, mai ales, dar şi spaniolii, au ieşit cu sutele de mii în stradă spre a protesta împotriva politicilor de austeritate impuse spre a-i scăpa de faliment, nu s-au soldat cu o îmblînzire a durei terapii.

Urmărind dinamica dintre presiunea străzii şi reacţia puterii, se cuvine amintit că nu perseverenţa programatică şi disciplinată cu care adversarii energiei atomice din Germania au solicitat ani de-a rîndul renunţarea la centralele atomo-electrice a determinat-o pe Angela Merkel să facă mult aşeptata „cotitură”, promiţînd satisfacerea treptată a revendicărilor, ci catastrofa de la Fukushima şi simple calcule electorale.

Îmbrăţişînd unul din obiectivele ecologiştilor, aflaţi în opoziţie, şefa coaliţiei conservator liberale a diminuat forţa de seducţie a propriilor adversari.

Cu sutele de mii au ieşit cetăţenii ruşi anul trecut în stradă, la Moscova şi la Sankt Petersburg, revendicînd reforme politice, mai multă democraţie, respectarea drepturilor omului, a libertăţii de opinie şi expresie. Majoritatea demonstranţilor au fost tineri bine pregătiţi, reprezentanţi de vîrstă medie ai clasei de mijloc, umblaţi prin lume şi prin apus, avînd şansa de a compara cum trăiesc semenii lor la New York, la Paris sau la Berlin, cu propria lor soartă. Unii dintre aceştia au plătit curajul de a ieşi în stradă, cu zile de arest. Alţii s-au decis să întoarcă spatele Rusiei lui Putin, luînd calea exilului.

Iar Kremlinul şi-a consolidat în răstimp, cu cerbicie, cursul dur al politicii. Tratamentul aplicat grupului Pussy Riot a avut un efect disuasiv. Mai rău încă, opoziţia pare scindată, lipsită de un program unitar, omogen, resemnarea pare a fi pus stăpînire pe sufletele oamenilor.

Şi totuşi, în timp ce printre cei care cîntau prohodul opoziţiei s-a strecurat şi Gerard Depardieu, dînd bir cu fugiţii de teama fiscului din Hexagon, luat în braţe de Kremlin şi de bunul său prieten Putin, iată că, deloc speriate de gerul siberian, peste 20.000 de persoane au ieşit pe străzile Moscovei duminică, 13 ianuarie. Scandînd „Rusia fără Putin!” „”Ruşine ticăloşilor!”, demonstranţii au incriminat vehement interdicţia de adoptare de către familii americane a unor copii orfani de cetăţenie rusă. Documentul semnat de Putin trece în ochii adversarilor drept una din cele mai „canibale legi” votate de Duma de Stat.

În aceeaşi duminică a lunii ianuarie, între 340.000 şi 800.000 ar fi fost numărul francezilor de toate vîrstele şi profesiile care au găsit de cuviinţă să protesteze împotriva proiectului de lege „mariage pour tous” - căsătorie pentru toţi -, vizînd legalizarea căsătoriilor între homosexuali.

Luat prin surprindere de amploarea şi vehemenţa protestului, Hollande, şeful Palatului Elysée, preocupat de criza din Mali, a dat de înţeles că demonstraţia, deşi „consistentă”, exprimă o sensibilitate care trebuie respectată, dar nu modifică voinţa guvernului de a dezbate în Parlament proiectul, spre a vota legea. Ipoteza unui referendum, avansată de opoziţie, a fost respinsă cu argumentul că nu este constituţională. Aceasta deşi 7 din 10 francezi se pronunţă pentru un plebiscit.

Dincolo de clivajele de mentalitate, trecînd peste sensibilităţi, tradiţii şi preferinţe, peste idiosincrazii şi simpatii, peste programe şi formele diverse de manifestare a nemulţumirii, majoritatea mişcărilor protestatare din occident nu s-au soldat cu modificarea scontată a unei anumite stări de fapt sau a anunţatelor intenţii ale unor guverne întru totul democratic alese.

Şi chiar dacă în Rusia soarta opoziţiei este încă şi mai lipsită de speranţă, ideea că iarna a îngheţat elanul protestatar a fost infirmată pentru moment de demonstraţiile de la finele săptămînii, la Moscova şi la Paris.