1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Hidrogenul – sursă de energie a viitorului

Elisabeta Sturdza7 martie 2005

În calea unei energii a viitorului pe bază de hidrogen mai există o serie de obstacole. Cinci institute ale Societăţii Max Planck lucrează la învingerea lor. Soluţiile sunt oferite de nanotehnologie.

https://p.dw.com/p/B2o6
Max Planck, întemeietorul fizicii cuantice, laureat al premiului Nobel pentru fizica în anul 1918
Max Planck, întemeietorul fizicii cuantice, laureat al premiului Nobel pentru fizica în anul 1918Imagine: DHM

"Noi vom învinge dificultăţile ce împiedică o economie a hidrogenului. În viitor, celulele-combustibil nu vor mai avea nevoie de platină drept catalizator, hidrogenul va fi înmagazinat în nano-structuri cu înaltă porozitate, iar pe terenurile cu zăcăminte preţiosul gaz natural va fi transformat în metanol fluid.” – Viziunea aceasta este formulată de Markus Antonietti , directorul Institutului Max Planck pentru Cercetarea coloizilor şi a suprafeţelor de separaţie. Împreună cu alţi colegi, el a fondat asociaţia de cercetări “Enerchem”, locul de desfăşurare a unor proiecte în vederea obţinerii de energie prin metode nano-chimice.

Iniţiativa este finanţată în următorii 5 ani de Societatea Max Planck cu 5 milioane de euro.

Echipa lui Robert Schlögl de la Institutul Fritz Haber din Berlin a reuşit să producă pentru sinteza stirenului un catalizator extrem de eficient din carbon pur, dîndu-i acestuia o structură în formă de foi de ceapă. Chimiştii berlinezi au mai realizat un catalizator, care face posibil ca hidrogenul în reacţie cu bioxidul de carbon să dea metanol şi invers. Metoda permite ca hidrogenul să fie umplut în cartuşe şi scos apoi din nou, elementele combustibile ne depăşind dimensiunile unui telefon sau ale unui laptop.

Cercetători de la institutul lui Antonietti în cooperare cu parteneri chinezi au refăcut în laborator în numai 16 ore un proces care, în natură, a dus la formarea huilei în milioane de ani. Ei au produs din zahăr sau amidon carbon în formă de sfere sau fibre de dimensiuni nanometrice, şi anume la temperaturi joase. Procesul are loc în mod obişnuit la 1000°C. Astfel de structuri din materii prime regenerative pot sta la baza producerii unor catalizatori foarte eficienţi datorită suprafeţei extrem de mari a nano-particulelor.

În direcţii asemănătoare de cercetare depun eforturi şi Ferdi Schüth, directorul Institutului Max Planck de Cercetarea Carbonului din Mülheim, Joachim Maier de la Institutul de Cercetarea Corpurilor solide de la Stuttgart sau profesorul Klaus Müller de la Institutul de Cercetarea Polimerilor din Mainz. Ei folosesc avantajele oferite de nanotehnologie în scopul de a obţine de exemplu acumulatoare cu hidrogen pentru automobile cu capacitate cît mai mare şi cu posibilităţi de încărcare cît mai rapidă.