Hitler - creatorul autostrăzilor din Germania. Adevărat sau fals?

Deşi istoria a demonstrat contrariul şi multă vreme a trecut de atunci, miturile din vremea naţional socialismului au supravieţuit mult timp.

Septembrie 1933. Într-un film de propagandă, Adolf Hitler vorbea despre viitoarele autostrăzi ale Reich-ului. Doi ani mai târziu era inaugurat cu mare fast primul tronson de autostradă pe ruta Frankfurt-Darmstadt. De atunci, Hitler a fost considerat nu numai creatorul autostrăzilor din Germania, ci şi liderul care a reuşit să combată şomajul masiv de la începutul anilor ´30. Wolfgang Benz, istoric şi director al Centrului pentru studiul fenomenului antisemit din Berlin, explică:

"Este complet fals. Hitler n-a trebuit să descopere nimic, ci numai să scoată nişte planuri dintr-un sertar. Dar i-a plăcut postura de inventator şi lumea l-a crezut. Hitler nu a avut nicio contribuţie deosebită la reducerea şomajului, ci a fost vorba strict de urmările ciclurilor conjuncturale pe plan internaţional. Nu construirea autostrăzilor a dus la scăderea numărului de şomeri, ci industria de armament. Iar după căderea celui de-al Treilea Reich germanii au plătit pentru asta cu munca în mine."

Datoriile războiului pe umerii generaţiilor viitoare

HAFRABA (Societatea pentru proiectarea autostrăzii Hamburg-Frankfurt- Basel) a existat cu mult înainte de a veni Hitler la putere. Proiectul pentru construirea unei reţele de autostrăzi a fost pus la punct în anii ´20.

În ceea ce priveşte şomajul, cifrele vorbesc de la sine: în 1934, 50.000 de muncitori care lucrau la autostradă erau cei mai prost plătiţi angajaţi din Germania. Numărul şomerilor, de 6 milioane la începutul anilor ´30, s-a redus la 2,5 milioane şi a continuat să scadă din cauza pregătirilor de război. În 1930 cheltuielile cu înarmarea reprezentau 5% din bugetul de stat, în 1937 erau de nenumărate ori mai mari.

"Hilter şi oamenii lui au investit banii poporului în armament în speranţa că investiţia va fi recuperată prin câştigarea războiului. Astfel, povara datoriilor a căzut pe umerii copiilor şi nepoţilor."

Dar, construcţia autostrăzilor şi combaterea şomajului nu sunt singurele mituri născute în perioada nazistă. La fel de puternică este şi convingerea că străzile erau mai sigure, că pe vremea celui de-al treilea Reich, rata criminalităţii era mai mică:

"Povestea s-a născut în condiţiile în care statisticile au fost manipulate. Anumite delicte nici măcar nu au fost incluse în statistici întrucât cazurile nu au ajuns la tribunal, ci în faţa anumitor instanţe speciale. În aceste condiţii e uşor să spui că nu există criminalitate. În timpul războiului au fost comise mai multe infracţiuni şi delicte minore decât înaintea venirii lui Hitler la putere."

- afirmă Wolfgang Benz.

"Nu totul a fost rău pe vremea lui Hitler"

Un singur mit este imposibil de distrus: acela că regimul lui Hitler a avut şi părţi bune, că nu totul a fost rău:

"Motivele sunt psihologice. Cui a trăit atunci îi este greu să admită că au fost vremuri în care s-au întâmplat numai lucruri negative. Poate pentru unii oameni au fost şi perioade bune, cel puţin până la izbucnirea războiului. Iar aceşti oameni nu le permit acum istoricilor, moraliştilor şi pedagogilor să păteze imaginea acelor vremuri. Pentru ei autostrăzile sunt o mare realizare; acestea există şi-n ziua de astăzi. Trebuie să condamnăm regimul şi crimele lui şi să păstrăm ce a fost bun - spun ei. Este o necesitate personală să te aperi susţinând nu că ai trăit într-un regim nedrept, ci într-unul care s-au întâmplat şi lucruri bune."

Mitul ca mijloc de autoapărare - o trăsătură specifică nu numai pe germani, ci tuturor oamenilor. În fond, fiecare popor, fiecare societate, fiecare comunitate are miturile ei.