Hodorkovsky reloaded

Ne place să facem afaceri profitabile cu Rusia. Nu puţini politicieni occidentali sunt încântaţi să se lase unşi cu petrodolari, cumpăraţi cu argintul şi aurul Moscovei. Dar cum se văd oare relaţiile dintre Rusia şi Apus din oglinda unui deţinut "de drept comun"?

Nu toate formele de cooperare cu potentaţii de la Kremlin sunt ilegale. S-a ajuns atât de departe, încât un fost cancelar german, mare admirator al "virtuţilor democratice" ale lui Vladimir Putin a trecut cu arme şi bagaje, odată ce şi-a pierdut funcţia politică executivă, în conducerea unui gigantic trust de stat rusesc. Un moloh energetic umflat până peste poate şi prin intermediul jafului secolului: exproprierea concernului Yukos.

În aceste zile se aşteaptă verdictul în cel de-al doilea proces intentat fostului şef al acestui concern, Mihail Hodorkovski. Că e vorba de un proces înscenat în cea mai bună manieră stalinistă nu e nici măcar în Rusia un secret. Cu atât mai puţin în Occident. Iată însă faptele:

Crima...

După ce-a făcut avere în anii '90, când a profitat, alături de atâţia alţii, de prăbuşirea sistemului comunist în estul devenit sălbatic, Mihail Hodorkovsky s-a lecuit relativ rapid de mirajul haosului, anomiei şi fărădelegii care au însoţit tentativele de democratizare ale Rusiei lui Elţîn.

În 1999 a început să acuze gaşca mafiotă care a pus stăpânire pe destinele Rusiei de înavuţire ilicită, pe spinarea naţiunii, între altele prin scoaterea averilor membrilor ei peste graniţe, înaintea deprecierii rublei.

Apoi l-a supărat personal pe Vladimir Putin, arătându-se nu numai prea independent, ci şi de-a dreptul ostil, când i-a cerut, în 2003, la Kremlin, să ia măsuri împotriva corupţiei. „Dar tu eşti în ordine cu fiscul?” - l-a întrebat în replică noul stăpân al Rusiei.

Ceea ce nu l-a determinat pe Hodorkovsky să renunţe la naiva sa convingere că Rusia poate fi totuşi reformată şi democratizată. A continuat să susţină organizaţiile politice şi civice dedicate liberalizării Rusiei.

... şi pedeapsa

Ce-a urmat se ştie. În acelaşi an 2003, a fost arestat mai întâi asociatul lui Hodorkovsky, Platon Lebedev. Apoi şi patronul însuşi al concernului Yukos.

Pentru prezumtivă escrocherie şi evaziune fiscală li s-a făcut un proces aflat ani-lumină distanţă de standardele judiciare ale unui stat de drept.

Amândoi au încasat ani buni de temniţă grea. Conturile Yukos au fost îngheţate, înainte ca întregul concern să fie preluat de Rosneft şi Gazprom.

Între timp, Hodorkovsky a ispăşit bună parte din cei opt ani de recluziune într-o închisoare siberiană. Dar toate speranţele legate de posibila sa punere în libertate, înainte de termen, pentru bună purtare, s-au spulberat odată cu deschiderea, în 2009, a celui de-al doilea proces înscenat împotriva sa şi a lui Lebedev.

Farsa judecăţii...

În timpul audierilor, un judecător somnolent şi plictisit a lăsat procuratura să-şi facă de cap, împiedicând însă depoziţiile unor martori ai apărării.

Capetele de acuzare se citesc ca un protocol din Ilf şi Petrov, ori ca un text din „Cântăreaţa cheală” a lui Eugen Ionescu.

...şi judecata falsă

Nimic nu poate egala absurditatea desăvârşită a unor învinuiri, potrivit cărora inculpaţii şi-ar fi furat propriul petrol şi deci şi banii din buzunarul propriu, pe care, conform condamnării lor din 2005, i-ar fi sustras fiscului rusesc.

Miercuri se aşteaptă ca această farsă judiciară, fără precedent în Rusia, de la Stalin încoace, să ia sfârşit printr-un verdict probabil nu mai puţin absurd decât audierile derulate din 2009 încoace.

Dar dosarul Hodorkovsky, omul ale cărui oase trebuie de bună seamă să albească în ocnă, câtă vreme la cârma marelui imperiu continuă să fie Putin, va mai face valuri.

Miza pentru raporturile dintre Apus şi Rusia

Fiindcă de sentinţa judecătorească în acest dosar depinde mult mai mult decât soarta unui om nevinovat.

În joc sunt relaţiile Rusiei cu lumea civilizată, şi nu în ultimul rând cu Europa şi NATO. Aceasta, în condiţiile în care ambele structuri curtează vehement o Moscovă aflată în continuare la cheremul unor forţe virulent antidemocratice şi prea puţin dispuse să admită evoluţia ţării spre statul de drept.

Ar fi naiv să credem că o nouă condamnare a lui Hodorkovsky va revoluţiona aceste raporturi dintre occident şi Rusia. Sigur este însă, că va sustrage orice urmă de legimitate autorităţilor de la Moscova şi, prin urmare, bunelor raporturi cu Rusia pe care le doresc atât de mulţi occidentali.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Cristian Ştefănescu