Iluzii spulberate...

Situaţia o explică cît se poate de limpede cotidianul economic HANDELSBLATT : „Cine vrea să aibă un cuvînt de spus în Orientul Apropiat are de ales între a renunţa la convorbirile cu părţile implicate, în baza convingerii că ele sunt oricum lipsite de sens , caz în care o acţiune de mediere cu Siria trebuie oricum ştearsă din agendă sau între a discuta şi cu cei care în Orientul Apropiat nu se situează pe poziţiile Israelului ori îşi urmăresc doar propriile interese – caz în care provocările unor despoţi arabi trebuie incluse în calcul”. Pentru LÜBECKER NACHRICHTEN situaţia este lipsită de alternativă fiindcă cine consideră Israelul drept un duşman nu poate fi un partener de dialog pentru Germania iar cîtă vreme Statele Unite ale Americii plasează Siria pe axa răului, Europa este cea nevoită să discute cu Damascul... decît că o Europă puternică are nevoie de ponderea Germaniei. După ce şansele de dialog au fost anulate de discursul incendiar al preşedintelui Assad - occidentul trebuie să tragă învăţămintele de rigoare scrie KIELER NACHRICHTEN : cu autocraţi ca Assad şi Ahmadinejad nu poate fi edificat un Liban suveran.

Si probabil nici o pace durabilă devreme ce, notează FRANKFURTER RUNDSCHAU, şi angajamentul ministrului german de externe Frank - Walter Steinmeier în favoarea unei participări a tuturor părţilor întru aflarea unei soluţii la complicata ecuaţie din Orientul Apropiat, a rămas lipsit de rezultat. Deja a doua zi după instituirea armistiţiului în Libanul de Sud, s-a putut vedea că pînă la pace calea este încă a naibii de lungă , în şi cu Siria, îndeosebi.

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG conchide la rîndul lui, citez: ”Discursul incendiar al lui Assad, determinat şi de raţiuni interne, dezvăluie cît de nestatornic, aidoma nisipului din deşert, este fudnamentul pe care se înalţă raţionamentele în baza cărora ar putea fi aflate curînd soluţii de pace.

Deocamdată, războiul curmat de armistiţiul intrat în vigoare de două zile s-ar fi soldat mai ales cu învinşi - crede NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, în timp ce cotidianul spaniol EL MUNDO radicalizează acelaşi punct de vedere şi scrie că deşi toate părţile se consideră învingătoare în urma războiului toţi ar fi ieşit învinşi: Israelul nu a reuşit să distrugă capacităţile de luptă ale miliţiilor Hisbollah, Siria şi Iranul confirmă temerile comunităţii internaţionale şi se situează mai mult decît oricînd în vizorul occidentului. Dezarmarea miliţiilor Hisbollah va fi o piatră de încercare iar trupele internaţionale de pace nu vor avea voie să cedeze şantajelor la care combatanţii şiiţi se vor deda dar nici nu vor trebui să se transforme într-o prelungire a ocupaţiei israeliene. Misiunea va fi orice altceva decît uşoară.

Intre timp însă – dezbaterile în vederea instituirii unei forţe internaţionale de pace în Libanul de Sud, cu participarea Germaniei , încep să ia contururi ceva mai clare. SÜDDEUTSCHE ZEITUNG consideră că participarea militarilor Bundeswehrului la misiunea de pace din Liban corespunde şi intereselor Germaniei dar că în acelaşi timp limitarea acestei participări sau, mai exact, implicarea trupelor germane în operaţiunile militare din zona tampon este exclusă. Puţine state se bucură însă în regiune de prestigiul de care are parte Germania şi de aceea, fie că vrea fie că nu, Berlinul nu se poate sustrage răspunderii ce-i revine completează ideea MANNHEIMER MORGEN subliniind concomitent înaltul grad de dificultate al acestei misiuni. O misiune care se poate transforma într-o „aventură primejdioasă” pentru militarii Bundeswehrului - dă de înţeles LANDESZEITUNG şi adaugă: „şansele de instituire a stabilităţii în regiune cu ajutorul căştilor albastre sunt reduse şi fiindcă beligeranţii încă nu au obosit.”

Nici comentatorii presei europene nu au obosit încă să abordeze de pe cele mai diverse poziţii polemice cazul Günter Grass care , în memoriile sale, a făcut tardiva mărturisire de a fi fost înrolat în formaţiunea militară SS.

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG reaminteşte că laureatul Nobelului pentru literatură a declarat imediat după război autorităţilor militare americane că a făcut parte din divizia de blindate SS Frundsberg.

DIE WELT anunţă la rîndul lui că Grass poate păstra Nobelul, cum rezultă şi dintr-un sondaj de opinie efectuat de institutul demoscopic Forsa : 87%din cei intervievaţi exprimă acest punct de vedere. Dar tot DIE WELT, într-un amplu articol , îl etichetează pe autorul „Tobei de tinichea” drept un maestru al refulării.De ce a tăcut Grass pînă acum ? este întrebarea repetitiv auzită în ultimele zile. SÜDDEUTSCHE ZEITUNG publică azi un comentariu pornind de la citata întrebare , text din care rezultă că Grass şi-a ciuntit prin tăcerea sa îndelungată propriile aspiraţii. Cuvintele scriitorului vor trage de acum altfel în balanţă scrie ziarul olandez DE VOLKSKRRANT în timp ce de la Bucureşti, reperat de agenţia de presă DPA, se face auzit şi un fragment din comentariul publicat în COTIDIANUL unde între altele, este formulată şi recomandarea de a-şi „ţine gura” , făcută celor care-i cer lui Günter Grass să renunţe la premiul Nobel pentru Literatură.