Iluzii spulberate

Acum exact un deceniu s-a sfârşit din viaţă fondatorul Coreii Comuniste. De-atunci încoace, tiranul defunct e numit în nordul stalinist al patriei sale nu atât Kim Ir Sen, cât ”preşedintele cel veşnic”. Fiul eternului prezident, Kim Iong Il, care, odată cu absolutul control asupra statului şi armatei nordcoreene a preluat întreaga putere se pregăteşte la rândul său să devină ”perpetuu” precum un zeu antic.

La Fenian, instaurarea primei dinastii comuniste a funcţionat perfect. Ce nu funcţionează în Corea Comunistă e hrănirea populaţiei , care continuă iată să flămânzească, în timp ce guvernanţii se dotează cu arme nucleare. Deşi Kim Iong Il a introdus câteva timide reforme economice, ţara a rămas un sumbru fief al cultului personalităţii, al schingiurii fioroase a deţinuţilor din lagăre, al traficului de droguri şi al sărăciei lucii.

Puţini realizează azi ce şoc provocase, acum zece ani, anunţul morţii lui Kim Ir Sen în rîndul total claustratei populaţii nordcoreene. Ţara etanş izolată de restul lumii şi vârâtă în cămaşa de forţă a dictaturii, fusese decenii la rând supusă unui sălbatic cult al personalităţii, un cult de dimensiuni probabil neegalate. Credinţa în capacităţile supranaturale ale marelui conducător şi naţionalismul fanatic propriu doctrinei Ciuce implicase evidente trăsături pseudoreligioase. Incât n-ar fi trebuit să mire, ceea ce totuşi a sfârşit prin a ului lumea occidentală. La funeraliile dedicate lui Kim Ir sen s-au produs scene de veritabilă isterie în masă.

In străinătate, ştirea morţii tiranului iscase febrile speculaţii privind succesiunea lui Kim Ir Sen, eventualitatea menţinerii prinţului său moştenitor pe tronul comunist rămas vacant, evoluţia puterii, la Fenian, o nădăjduită deschidere posibilă sau virtuala implozie a statului totalitar nordcorean. Ce vis splendid!

La un deceniu de atunci, iluziile s-au spulberat. Defunctul preşedinte zace îmbălsămat în fostul său palat. Mii de oameni vin sau sunt zilnic aduşi să-l aduleze în carne şi oase. Constituţia statului îi conferă cadavrului idolatrizat statutul de preşedinte etern.

După cei trei ani de doliu prescrişi de confucianism, fiul prezidenţial preluase ferm cârma partidului comunist şi al armatei transformând Corea de nord într-un soi de dictatură militară marxistă fără să modifice vechiul cult al personalităţii altfel decât prin amplificarea lui. S-a trecut la un cult dublu al personalităţilor, ”Kim Ir sen fiind Kim Yong Il”, potrivit inscripţiei de pe mauzoleul patern. Identificarea tatăului şi fiului e menită fireşte să transfere admiraţia suscitată încă de cel dintâi asupra celui din urmă, dar succesul acestei tactici e mai degrabă modest, după cum subliniază medicul german Norbert Vollertsen. Doctorul, care a trăit în Corea de nord, ajutînd mulţi autohtoni să părăsească ţara transformată într-o vastă închisoare comunistă şi să-şi recapete astfel libertatea e convins că ”Kim Yong Il nu e prea iubit. Spre deosebire de reputaţia de care se bucura tatăl său, se spune despre actualul lider că e rece şi crud, că e lipsit de omenie”.

In ce priveşte bilanţul politic al celor 10 ani de domnie, se ştie că statul nordcorean a fost adus în sapă de lemn. Falimentul ţării, care nu-şi mai poate hrăni populaţia obligă China, Corea de Sud şi Naţiunile Unite să tot livreze ajutoare, fără de care sute de mii de oameni ar muri literalmente de foame. In plus, Corea comunistă s-a transformat dintr-o ţară industrială într-una agrară, întrucît îi lipsesc sursele energetice şi materiile prime. Pe de altă parte, măruntele reforme de piaţă au eliberat întrucâtva economia naţională fără să fie în măsură să-i confere eficienţă din pricina insuficientei radicalităţi a restructurărilor, care l-ar fi dezavuat pe divinizatul Kim Ir Sen. Oficial, bătrânul satrap ar fi încetat din viaţă acum un deceniu din pricina unui infarct provocat de o ceartă în familie, o gâlceavă dintre tată şi fiu pe tema apropierii dintre Corea de Nord şi cea de Sud.

In prezent, această apropiere e mai lesne imaginabilă decât acum 10 ani. Iar pe plan extern, programul militar nuclear al Fenianului i-a oferit dictatorului nordcorean pîrghia unui şantaj asupra SUA, Kim junior sperînd să oblige astfel America să accepte eternizarea lui la putere. Cât de solidă e menţinerea la cârmă a tiranului de la Fenian rămâne totuşi obiectul unor zvonuri persistente, referitoare la repetate atentate şi tentative de lovitură de stat. Fie şi amânată, implozia statului nordocorean se va produce în mod cert, mai devreme sau mai târziu.