Imigranţii, victime ale crizei elene

Cel mai adesea însă a lucrat ca muncitor în construcţii. Cu timpul a devenit un faianţar priceput şi aşa a putut câştiga destul de bine pe numeroasele şantiere ale Atenei. Până la izbucnirea crizei în 2009. De atunci, Skender Meta nu găsesşte decât sporadic de lucru. "Sectorul construcţiilor e la pământ", se plânge el, adăugând că şi dacă are de lucru, salariul e extrem de redus şi nu beneficiază de protecţie socială. Uneori e nevoit să aştepte mult până să fie remunerat, alteori angajatorul nu-i plăteşte nimic.

Tatăl de familie albanez a ajuns să acumuleze datorii considerabile: 15.000 de euro, din care 4000 la bancă. Datoriile cresc iute, datorită dobânzilor ridicate.

Peste 70 la sută din imigranţii albanezi, e de părere Meta, ar vrea să fugă din calea crizei elene, fie să revină acasă, fie să-şi caute de lucru în altă ţară occidentală. Deloc simplu. Acasă, în oraşele sau satele din care provin  imigranţii, situaţia e adesea foarte grea din cauza şomajului ridicat. Mai intervine încă un aspect, anume faptul că nu puţini imigranţi care şi-au petrecut mai mulţi ani în străinătate, încep să se simtă străini în ţara de origine. În ce priveşte tentativa de a munci în alt stat al UE, de pildă în Marea Britanie, aşa cum şi-ar dori Meta, aceasta eşuează din cauza lipsei unui permis de lucru. Skender Meta s-ar mai lovi de o problemă: casa părintească din Albania e într-o stare foarte proastă şi nu mai poate fi locuită. Ca atare ar trebui să închirieze un apartament, ceea ce costă bani.

Peste 700.000 de albanezi au ajuns în Grecia în cursul anilor trecuţi, în căutarea unui loc de muncă. În vremurile prospere, harnicii muncitori străini trimiteau familiilor de acasă sume de aproape un miliard de euro pe an. În plus, mii de albanezi şi-au deschis afaceri la Atena creând, astfel, şi noi locuri de muncă.

Criza a schimbat însă cu totul situaţia. Potrivit think tank-ului ELIAMEP, aproximativ 10% dintre imigranţi au părăsit deja Grecia din lipsa unei perspective în statul aflat în prag de faliment. Ceilalţi speră să vină vremuri mai bune.