1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Incendiile forestiere

Elisabeta Sturdza30 august 2007

Încălzirea climei globului creşte riscul incendiilor de păduri. Oamenii de ştiinţă caută căi prin care să reducă pe cât posibil acest risc.

https://p.dw.com/p/BZle
Imagine: picture-alliance/dpa

În vara anului 2002, în vestul Statelor Unite s-au declanşat numeroase incendii forestiere. În statul Oregon, la aşa-numitul „Biscuit Fire“, unul dintre cele mai mari incendii din ultimii ani în America, a fost afectată o suprafaţă de peste 200.000 ha. Ca urmare a acelei catastrofe naturale are loc o discuţie aprinsă asupra măsurilor ce trebuie luate după un astfel de incendiu, pentru a fi reduse prejudiciile unui incendiu viitor. Se pune printre altele întrebarea, dacă este recomandabil ca arborii pe care focul i-a ars, dar fără să-i distrugă cu totul, să fie doborâţi şi comercializaţi. Argumentul adus frecvent este că îndepărtarea copacilor uscaţi ar reduce riscul unor incendii viitoare. Nu toţi silvicultorii împărtăşesc acest punct de vedere. Mai mult: un studiu efectuat la Universitatea statului Oregon din Corvallis dovedeşte contrariul.

Folosind datele furnizate de sateliţi, imagini din avion şi informaţii ale autorităţilor forestiere, oamenii de ştiinţă au analizat o regiune care a mai ars o dată în anul 1987, deci cu 15 ani înainte de „Biscuit Fire“. Pe o parte din suprafaţa pustiită atunci de flăcări, copacii uscaţi au fost tăiaţi şi exploataţi comercial. După cum se obişnuieşte în astfel de cazuri, pe suprafaţa defrişată au fost plantate apoi conifere. Prelucrarea datelor arată acum că pe suprafeţele defrişate după incendiul din 1987, cel din 2002 a făcut ravagii mult mai mari decât pe suprafeţele pe care după cel dintâi incendiu nu s-a intervenit deloc.

O posibilă explicaţie pentru acest rezultat mai curând neaşteptat ar fi că, la exploatarea arborilor uscaţi, a rămas pe sol o cantitate mare de lemn necomercializabil, precum şi crengi. Acest material inflamabil în apropiere de sol constituie condiţii ideale pentru un nou foc. În schimb, dacă arborii arşi nu sunt doborâţi, ei se usucă de tot şi rămân în picioare încă nişte ani, înainte de a se prăbuşi; în felul acesta, flăcările unui incendiu ulterior au mai puţină „hrană„ la dispoziţie. Cum era de aşteptat, copăceii tineri au fost destul de puternic afectaţi de flăcări. Incendiul a fost mai puternic pe zona plantată cu conifere decât pe cea lăsată în voia naturii.

Studiul reflectă condiţiile create doar în primii 15 ani după primul incendiu. Deocamdată nu există posibilitatea unei concluzii după o perioadă de timp mai îndelungată; nu se poate încă aprecia în ce fel acţionează diferitele metode de exploatare a pădurii asupra riscului unor incendii viitoare pe o pădure afectată anterior. Ar fi important să se cunoască astfel de consecinţe, dat fiind că în vestul Statelor Unite, datorită încălzirii climei, pericolul unor incendii forestiere este în permanentă creştere.