Independenţa deschide calea integrării euro-atlantice

Sub presiunea UE, care a semnalat numeroase abuzuri cu care s-ar fi soldat multe adopţii în străinătate din ultima vreme, guvernul României a interzis, în 2001, înfierea de copii români de către străini. Acum însă, Bruxelles-ul pare că s-a răzgândit. Copii adoptaţi duc o viaţă mai bună decât în leagănele de copii şi orfelinate. De aceea, UE exercită noi presiuni asupra executivului dse la Bucureşti, pentru reaprobarea adopţiilor în străinătate, relatează Der Standard.

Schimbare de temă.
În ajunul Campionatului mondial de fotbal, paginile cotidianelor germane dezbat tot mai intens problema xenofobiei, alarmantă mai ales în noile landuri federale. Potrivit cotidianul economic Handelsblatt, existenţa, în Germania, a aşa-ziselor „zone no-go” pentru persoanele de culoare, în speţă zone de interdicţie de circulaţie, în care africanii, de pildă, îşi riscă viaţa din cauza agresiunilor extremiste, este de necontestat: „Ele împânzesc teritoriul noilor landuri federale din Estul ţării. Ministrul german de interne, Wolfgang Schäuble, se ascunde după deget, respectiv în spatele apelului său de a lăsa aceste constatări în seama landurilor în parte. Acestea, însă, cosmetizează problemele, pentru a evita iscarea unui nou conflict Est-Vest.”

Cotidianul liberal de stânga Süddeutsche Zeitung avertizează însă în acest context, că s-au închis prea multă vreme ochii în faţa radicalismului de dreapta, o problemă care nu poate fi rezolvată prin bagatelizare. „A sosit timpul să vedem lucrurile aşa cum sunt: un fenomen care a contaminat deja mulţi de tineri din noile landuri federale. E un adevăr care nu mai poate fi negat”.

Allgemeine Zeitung din Mainz adaugă: „Nucleul activităţilor neonaziste se află şi în prezent în Estul ţării, şi anume, acolo, unde naţiunea a tras o linie sub trecutul ei, în loc să caute să-şi înţeleagă istoria. Or acest fenomen nu poate fi combătut prin întărirea forţelor poliţieneşti. Cheia rezolvării sale se află la şcoală şi în casa părintească, deoarece democraţia se învaţă”.

Comentariile legate de vizita cancelarului Angela Merkel în China, se regăsesc astăzi, de asemenea, numeroase, în paginile presei de limbă germană, şi, la unison, pozitive la adresa Angelei Merkel. În articolul intitulat „Echilibrul chinez al cancelarului Merkel”, ziarul Süddeutsche Zeitung comentează: „Noul ton al cancelarului, deosebit de limpede şi lipsit de făţărnicie, mai ales în momentul în care premierul chinez a menţionat „parteneriatul strategic” dintre Berlin şi Beijing, este nou în cadrul relaţiilor sino-gemane. La rândul ei, Angela Merkel a evitat acest termen, preferând noţiunea unui „fundament pozitiv”, pe care se poate clădi. Au trecut aşadar vremurile grandioaselor vizite în China, menite să abată atenţia de la problemele interne ale Germaniei? Să sperăm, deoarece un adevărat parteneriat nu poate fi construit decât pe un dialog deschis, aşa cum şi-l doreşte Angela Merkel.”

În răstimp, preşedintele german, Horst Köhler, a criticat, în discursul său adresat Asociaţiei Sindicatelor Germane, politica executivului de la Berlin. Cotidianul economic Handelsblatt comentează cuvântarea preşedintelui german astfel: „Timp de jumătate de an, şeful statului a tăcut mâlc în legătură cu aşa numita „politică economică a celui mai mic numitor comun” practicată de marea coaliţie de la guvernare, şi n-a reacţionat decât acum în faţa compromisurilor ineficiente, în parte contraproductive, între social-democraţi şi creştin-democraţi. Cine vine atât de târziu ca Horst Köhler, este pedepsit de marea coaliţie. Deoarece majorarea taxei pe valoarea adăugată, dăunătoare conjuncturii economice, este deja un fapt împlinit, la fel ca şi legea împotriva discriminării, care va spori, inutil, birocraţia. Dar – mai bine mai târziu, decât niciodată.”

Un ultim subiect al revistei presei de astăzi este refendumul din Muntenegru. Cotidianul Süddeutsche Zeitung comentează: „O dată ce un lucru s-a încheiat, trebuie sărbătorit. Chiar dacă e vorba de săvârşirea declinului. (...) Bătrânul continent este ameninţat şi mai departe de fărâmiţarea în state tot mai mici. Motivul este clar: naţionalismul care câştigă tot mai mult teren. Dar dinamismul acestui proces mai are şi o altă cauză. Declinul fărâmiţării are la bază, în mod paradoxal, ideea centrală a unificării, promovată de UE. (...) Aceasta a fost adesea asemuită unui magnet, care atrage statele din afară la aderare. Acest magnet are însă şi capacitatea de a fragmenta statele aderente de-a lungul fisurilor lor de natură etnică, aşa cum ne demonstrează exemplul muntenegrean. Soarta continentului se va decide în funcţie de capacitatea Uniunii, de a capta naţionalismul reizbucnit în cadrul statelor, pentru a-l concentra, din nou, în plan supranaţional. Cât despre vechiul concept al unei UE cu un înalt standard de viaţă – acest concept va pierde, desigur, cursa integrării".