Independentă şi pluralistă

Reprezintă radio-televiziunea de stat doar o nişă, finanţată scump, în concertul pe mai multe voci al posturilor private sau este garanţia jurnalismului de calitate, o contrapondere într-o lume a informaţiilor dominată de senzaţional?

Fără îndoială, radio-televiziunea publică a suferit multe transformări structurale şi de conţinut, în ultimele şase decenii. Postul a fost înfiinţat la iniţiativa forţelor de ocupaţie ale aliaţilor. Ele au exclus din start un nou mediu de propagandă pentru naţional-socialişti.

Una din misiunile incluse în statut era mai mult decât clară: independenţa faţă de stat. Un principiu valabil până în ziua de astăzi. Consilii de Administraţie formate din reprezentanţi ai diverselor grupuri sociale veghează ca televiziunea, radioul şi, între timp, internetul să nu devină aliaţi ai Puterii.

Şi totuşi, experienţa demonstrează că politicienii încearcă să influenţeze deciziile privind personalul. Voci critice, care avertizează asupra lipsei de distanţă a postului public de radio-televiziune, reclamă, de pildă, numirea fostei purtătoare de cuvânt a Cabinetului Merkel la conducerea postului public din Bavaria, ca fiind "lipsită de tact politic".

Dar însuşi faptul că politicile de personal devin un subiect de dezbatere publică reprezintă un semnal. Altfel spus, amestecul politic în mediile finanţate de la bugetul de stat nu este de la sine-înţeles.

Criticate au fost şi modificările de conţinut ale radioului şi televiziunii publice. După o lungă perioadă de monopol, începând cu mijlocul anilor 80, postul public se află în concurenţă directă cu mediile private, care şi-au asigurat audienţă pe baza scandalurilor, a subiectelor frivole, bulevardiere.

Presiunea asupra radio-televiziunii de stat creşte iar succesele trebuie să-i legitimeze existenţa. În încercarea de a oferi maselor largi divertisment de toate tipurile, multe emisiuni nu se mai diferenţiază de producţiile televiziunilor şi radiourilor particulare.

"Să transformi popularitatea în calitate şi calitatea să devină populară", sună deviza unui director de program de la ARD (este vorba despre Volker Herres).Un deziderat care nu are întotdeauna succes.

În ciuda presiunilor exercitate de cotele de audienţă sau vizionare, în Germania radio-televiziunea publică oferă programe care nu îşi găsesc locul în oferta concurenţei private. Documentare excelente, emisiuni televizate în care se abordează teme incomode, finalizate în dezbateri interesante.

Un singur exemplu: filmul "Contergan", care a scos la lumină scandalul generat de fatalele efecte secundare ale unui medicament administrat femeilor însărcinate care, în anii 70, a provocat malformaţii la un număr de cîteva zeci de mii de copii germani. Pelicula a fost vizionată de milioane de oameni şi a primit numeroase distincţii.

Dacă radio-televiziunea publică germană va rămâne la fel de curajoasă, atunci viitorul va fi unul fără griji.

Autor: Verica Spasovska / A. K.
Redactor: Rodica Binder