Inechitatea socială - dăunătoare pentru economie?

Economiştii nu sunt cunoscuţi pentru compasiune faţă de semeni. Privirea le este aţintită pe cifre şi nu pe destinele oamenilor. De aceea, cei mai mulţi nu se sinchisesc de inechitatea veniturilor şi averilor. Ba chiar dimpotrivă. Oamenii muncesc mai din greu dacă vor să-şi amelioreze condiţia. Redistribuirea avuţiei costă în schimb bani şi reduce motivarea oamenilor, susţin ei.

Dar de câţiva ani se constată o schimbare. Tocmai Fondul Monetar Internaţional (FMI), căruia i se reproşează adesea că este responsabil de adâncirea faliei dintre bogaţi şi săraci, avertizează între timp asupra urmărilor negative ale fenomenului. Clubul ţărilor industrializate OECD vede lucrurile într-o manieră comparabilă. Interesant este în context că argumentele celor două organizaţii nu sunt politice, ci economice.

Frână pentru creştere

"Dacă inechitatea veniturilor ia amploare, creşterea economică scade", potrivit unui studiu OECD. FMI ajunge la o concluzie asemănătoare: "Dacă partea ce le revine din venit celor 20 de procente din top creşte, avântul economic scade pe termen mediu", se arată într-un studiu al FMI.

Cercetătorii OECD apreciază că diminuările de creştere cauzate de acest fenomen au cumulat în ultimii 25 de ani 8,5 la sută din PIB. Numai la nivelul Germaniei, potrivit institului de cercetări economice DIW din Berlin, pierderile anuale se cifrează la 40 de miliarde de euro.

De aceea susţinătorii redistribuirii avuţiei nu-şi pierd speranţele. În sfârşit a apărut în opinia lor dovada că lupta împotriva inechităţii nu se impune doar din punct de vedere etic sau politic, ci şi din punct de vedere economic.

Prea frumos ca să fie adevărat

"Dacă lucrurile ar sta cu adevărat aşa, toţi oamenii raţionali ar trebui să fie pentru redistribuire", afirmă Holger Stichnoth, responsabil în cadrul Centrului pentru Cercetări Economice Europene (ZEW) din Mannheim. "Dar este prea frumos pentru a fi adevărat", a adăugat el.

Aceasta fiindcă critica specialiştilor faţă de studiile menţionate mai sus nu a întârziat să apară. Sunt puse sub semnul întrebării metodologia aplicată şi intervalele de timp analizate. "În cele din urmă nu este clar dacă există cu adevărat o interdependenţă pozitivă sau negativă. Este posibil să nu existe chiar nicio legătură între inechitatea socială şi creşterea economică", a subliniat Stichnoth.

Nu este dovedită existenţa unei relaţii de cauzalitate "şi aceasta este dilema ştiinţelor sociale", a conchis expertul.

Dar dezbaterea este departe de a se încheia. Recent, cercetătorii FMI au venit cu completări, au făcut mai precise rezultatele studiilor mai vechi şi au încercat să precizeze exact momentul începând cu care inechitatea influenţează negativ creşterea economică.

Inechitatea ia amploare

Anumite rezultate ale cercetărilor nu sunt contestate de niciun economist. De exemplu, că familiile cu venituri reduse investesc mai puţin în educaţie, având astfel şanse şi mai mici pe o piaţă a muncii care cere personal calificat.

De asemenea, cu toţii sunt de acord că inechitatea a luat amploare în majoritatea ţărilor de pe glob. FMI numeşte aceasta "una din cele mai mari probleme ale lumii contemporane". Iar OECD a constatat că în cele 35 de state membre, prăpastia dintre bogaţi şi săraci "s-a adâncit la un nivel nemaiîntâlnit în ultimii 30 de ani".

La nivel mondial, tendinţa este aceeaşi. "Inechitatea veniturilor a luat amploare în ultimele decenii în aproape toate regiunile lumii", se arată în World Inequality Report 2018, la întocmirea căruia a contribuit, între alţii, economistul francez Thomas Piketty.

Inechitatea s-a menţinut stabilă doar acolo unde era oricum extrem de ridicată - în Orientul Mijlociu, în Africa Subsahariană şi în Brazilia.

Este totul fără speranţă? Devin bogaţii tot mai bogaţi şi săracii tot mai săraci? Nu, răspunde expertul Stichnoth. "La nivel global, ţări care erau odinioară foarte sărace au redus în ultimii 30 de ani masiv din handicap. Marii câştigători ai acestei evoluţii sunt cei foarte bogaţi şi pătura mijlocie din China şi din alte ţări asiatice."

În China şi India, falia dintre bogaţi şi săraci este colosală. Cu toate acestea, discrepanţa dintre veniturile obţinute în aceste ţări şi cele obţinute în SUA şi Europa s-a redus semnificativ. De aceea, în general, inechitatea s-a mai diminuat.

Nevoia de protecţie

Dar chiar dacă inechitatea globală s-a micşorat, "aceasta este o slabă mângăiere pentru cei care nu au nimic", evidenţiază Stichnoth. Între aceştia se numără şi oameni cu venituri mici şi medii din Europa şi SUA. Din perspectivă globală, ei pot fi priviţi ca oameni bogaţi, dar veniturile lor cresc foarte puţin sau stagnează, potrivit World Inequality Report. Alte studii au constatat chiar o reducere a veniturilor acestor oameni.

Adâncirea faliei sociale - aceasta poate fi o explicaţie pentru revirimentul populismului, naţionalismului şi protecţionismului. "Cetăţenii îşi pot pierde încrederea în instituţii şi aceasta subminează coeziunea socială şi încrederea în viitor", avertizează cercetătorii FMI.

Vistieria statelor este goală

Este incert că guvernele vor putea face ceva împotriva acestei tendinţe. Fiindcă adesea lipsesc fondurile necesare din bugetul de stat. Aproape toate statele au privatizat, începând din anii 80 ai veacului trecut, părţi largi ale avuţiei naţionale. Astfel "ţările au devenit mai bogate, dar guvernele au devenit sărace", se afirmă în World Inequality Report. Şi de aceea au libertate restrânsă de mişcare în lupta împotriva inechităţii sociale.

Andreas Becker / ial