Infractori buni, infractori răi

Condamnarea lui George Becali la trei ani de închisoare cu executare în dosarul schimbului de terenuri cu Ministerul Apărării rămîne, după două săptămîni, unul din subiectele favorite ale presei scrise şi audio-vizuale.

Asta şi pentru că în urmă cu două zile multimilionarul din Pipera a mai primit o condamnare definitivă la trei ani de închisoare cu executare în aşa numitul dosar "Valiza", în care judecătorii de la ÎCCJ au stabilit că patronul echipei de fotbal Steaua s-a făcut vinovat de dare de mită. Concret, o valiză cu 1,7 milioane de euro urma să ajungă la jucătorii Universităţii Cluj pentru ca, prin scorul obţinut de aceştia într-un meci decisiv, să favorizeze cîştigarea campionatului de către echipa Steaua. În urma flagrantului procurorilor de la DNA, banii nu au mai ajuns la destinatar. La acest ultim episod al procesului de la Înalta Curte, Becali a recunoscut că se face vinovat de dare de mită, deşi pînă acum susţinuse tot timpul că banii erau destinaţi "premierii" jucătorilor de la clubul de fotbal din Cluj. Probabil că a sperat în clemenţa judecătorilor, în "omenia" acestora în faţa recunoaşterii faptei. S-a înşelat.

Este de remarcat cum au reacţionat unii politicieni, oamenii "de rînd" şi exponenţi ai Bisericii după condamnarea de acum două săptămîni a lui George Becali.

Preşedintele Senatului Crin Antonescu (care vrea să devină viitorul preşedinte al României) a afirmat: "Încerc un sentiment de profundă tristeţe în plan uman, nu comentez sentinţa, dar sînt omeneşte alături de Gigi Becali şi de familia sa." Înaintea alegerilor parlamentare din decembrie, Antonescu afirmase la un post de televiziune despre proaspătul liberal Becali, candidat la un post de deputat: "Pînă la proba contrarie, cred că Becali este mai onest, mai bine intenţionat şi mai cinstit decît majoritatea politicienilor cu care am avut de-a face." Proba contrarie i-a fost oferită de justiţie, dar eternul prezidenţiabil se pare că o ignoră, el nu a spus nici măcar o propoziţie scurtă prin care să recunoască faptul că s-a înşelat. E ca şi cum una este fapta penală (faptele) lui Becali, şi cu totul alta este statura morală a omului Becali. Latura politică nu cred că mai e cazul să o aducem în discuţie, aceasta fiind practic inexistentă.

Ce au mai afirmat public oamenii politici după condamnarea latifundiarului din Pipera?

Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor: "Regret ce i s-a întîmplat lui Becali, un om deosebit, cu credinţa lui Dumnezeu." A vrut să spună desigur "cu frica lui Dumnezeu", dar se vede că Valeriu Zgonea nu prea e dus la Biserică. De remarcat că preşedintele Camerei vede în condamnarea lui Becali o nenorocire care "i s-a întîmplat", iar nu o consecinţă firească a faptelor acestuia. Nenorocirea asta putea aşadar să nu i se întîmple, deşi faptele fuseseră făptuite, cum o astfel de nenorocire, condamnarea, poate să nu li se întîmple nici altor parlamentari cercetaţi penal sau cu procese în desfăşurare.

Nici Victor Ponta nu a ştiut să tacă, spunînd că simpatia sa pentru Gigi Becali "nu are nici o legătură cu justiţia." Aşa o fi, numai că un politician de vîrf, şef al guvernului, trebuie să ştie că sînt momente în care e bine să te abţii de la a face aprecieri pozitive despre colegi de partid sau alianţă care sînt condamnaţi pentru infracţiuni de corupţie.

Mesajul pe care l-au transmis public politicienii amintiţi, şi nu numai ei, în legătură cu "omul Becali" nu a făcut decît să valideze şi să încurajeze raportarea duplicitară, schizofrenică a unei mari părţi a populaţiei faţă de condamnarea lui George Becali.

Un sondaj de opinie publicat recent arată că peste jumătate dintre cei intervievaţi consideră condamnarea lui George Becali injustă. Explicaţia stă în faptul că Becali e perceput ca un bogătaş atipic faţă de ceilalţi îmbogăţiţi: milos, credincios, patriot. El a construit case pentru sinistraţi, a donat cîteva milioane de euro pentru o mănăstire românească de la Muntele Athos, a apărut de nenumărate ori la televizor scoţînd bani din buzunar (de regulă bancnote de euro) şi împărţindu-i săracilor care îl aşteptau în faţa palatului său din centrul Bucureştiului. Şi acum, porţile palatului lui Becali sînt larg deschise. Dar Becali nu mai vine.

Nu-i vorba că majoritatea românilor l-ar considera nevinovat pe latifundiarul din Pipera. E vinovat, dar e un om bun. Iar pentru asta preşedintele ar trebui să-l graţieze! Sînt aşadar infractori buni şi infractori răi – acesta este verdictul justiţiei populare.

Şi justiţia divină ar trebui să intervină pentru infractorul Becali. În prima duminică ce a urmat încarcerării lui George Becali, după Liturghia de la Biserica din Pipera, preoţii de aici au înălţat o rugăciune pentru cel care a încălcat porunca "Să nu furi!". Rugăciunea a sunat astfel: "Din închisoare să slobozească pe robul Său George, Domnului să ne rugăm."

Nu am auzit ca ierarhii preoţilor respectivi să fi spus vreun cuvînt faţă de această blasfemie.