Inovaţie în politica românească

În realitate noutatea nu este absolută, întrucît un sistem similar de desemnare a candidaţilor pentru Parlament se aplică de multă vreme în UDMR. Formaţiunea politică a minorităţii maghiare recurgea încă din 1992 la cel mai modern sistem de selecţie, care făcea apel la un sistem de criterii bine definite. Desigur, în practică, lucrurile nu funcţionau mereu conform modelului, dar în linii mari acesta a functionat totuşi, ungurii reuşind să trimită în Parlamentul de la Bucureşti candidaţi pe care lumea i-a apreciat îndeobşte mai mult decît pe colegii lor din partidele etnic româneşti. În partidele româneşti selecţia a fost mereu rezultatul aranjamentelor personale, a deciziei centrului şi a influenţei financiare.

Liberalii şi democraţii au dat de înţeles că vor recurge şi ei la aplicarea unor criterii dinainte stabilite în aşa fel încît discordia şi certurile nesfîrşite de dinainte de stabilirea listelor electorale să nu se mai producă.

Partidul de guvernămînt a părut însă să aleagă o formulă mai hotărîtă, anunţînd că vor avea loc alegeri interne pentru toate poziţiile. "Voi fi şi eu, ca şi ceilalţi, un candidat la Argeş, să văd în ce măsură voi fi apreciat sau nu vizavi de activitatea mea", a declarat de exemplu fostul prim-ministru, actualmente preşedinte al Senatului, Nicolae Văcăroiu.

"Este posibil ca mulţi dintre noi să avem surprize neplăcute în urma acestor alegeri, au spus însă alţii. Gabriel Oprea, fost ministru al administraţiei a fost însă de părere că sistemul este în avantajul partidului, care ar reuşi în acest mod să se apropie mai mult de cei pe care îi va reprezenta.

În sine, ideea alegerilor interne este bună şi ea ar putea să provoace, pe de o parte, o creştere a democraţiei interne a organizaţiei, iar pe de alta, să producă o selectie mai bună a candidaţilor.

Este însă prea devreme să credem că se vor produce rezultate spectaculoase. Din mai multe motive. În primul rînd pentru că în cadrul PSD, partid care a beneficiat mai mult decît oricare altul de structurile fostului partid comunist, rezistă înca reflexele obedienţei necondiţionate faţă de ierarhie. De aceea este posibil ca, în multe situaţii, cei care vor fi trecuţi pe listele electorale, să fie acei pe care aderenţii de rînd ai partidului îi consideră preferaţii şefilor. În al doilea rînd pentru că popularitatea politicienilor în cadrul PSD se bazează pe criterii viciate. De pildă, Marian Oprişan, liderul social democrat din Vrancea a dovedit că are un sprijin real din partea organizaţiei judeţene. Stilul discreţionar, abilitatea de a manevra în domeniul afacerilor cu mijloace contestabile, generozitatea faţă de subalternii complice, sînt trăsături care oferă politicianului PSD o mare popularitate printre aderenţi.

Este de bănuit aşadar că vom asista la surprize, după cum spunea cineva, dar nu întotdeauna plăcute.

Este de asemenea de presupus că PSD a recurs la acest sistem din cauză că nu mai reuşeşte să administreze rivalităţile, ambiţiile şi influenţele diverse din cadrul organizaţiei, aşa încît liderii de la Bucureşti au hotărît să se spele pe mîini delegînd răspunderea. În orice caz, inaugurarea acestui sistem este o revoluţie în cadrul partidului care merită să fie salutată întrucît dacă nu va produce efecte pozitive imediat ar putea să fie benefică pe termen lung.