Insolenţa lui Tăriceanu

Guvernul Tăriceanu este un executiv minoritar. Chiar şi numai din această pricină, legitimitatea lui e îndoielnică. Şi mai redusă e însă credibilitatea internă şi externă a premierului şi a anturajului său.

Pusă grav sub semnul întrebării de rezultatele referendumului din mai anul trecut, de îndepărtarea din executiv a Monicăi Macovei şi a altor miniştri incontestabil competenţi, această credibilitate nu s-a refăcut defel prin acuzele proferate cu regularitate la adresa preşedintelui Traian Băsescu, oricît de justificate ar fi putut fi ele.

Dimpotrivă, ea tinde către zero, din pricina insolenţei, cu care Tăriceanu stăruie asupra desemnării Noricăi Nicolai la conducerea ministerului justiţiei.

Cît de grav se discreditează România în occident prin acest demers a reieşit limpede dintr-un recent articol publicat de Frankfurter Allgemeine Zeitung. Intr-un succint rechizitoriu, ziarul o desfiinţa pe Nicolai. Cotidianul conservator german reliefa modul în care şi-a dobândit ea notorietatea, „permiţînd unei nepoate să voteze în Senat în locul ei”.

Cotidianul amintea de faptul că N.N. s-a aflat pe ştatul de plată al magnatului român Dinu Patriciu, acuzat între altele de spălare de bani şi formare a unei orgsanizaţii criminale”. În plus, ziarul semnala agenda ei parlamentară. În forul legislativ candidata lui Tăriceanu „s-a angajat în favoarea unei modificări a codului de procedură penală, (modificare) avînd drept scop să obstrucţioneze anchetele poliţiei împotriva politicienilor corupţi şi a crimei organizate”.

În fine, ziarul o expedia, consemnînd că Nicolai a cerut între altele dizolvarea DNA, „unitatea specială a procuraturii, înfiinţată de fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei, care combate corupţia politică”.

Se ştie că prestigiosul ziar din Frankfurt a susţinut masiv reforma justiţiei iniţiată de Monica Macovei. Cotidianul german formează bună parte din opinia elitei germane.

Incât nu poate pluti nici un mister privind atitudinea acestui influent cotidian şi a unei mari părţi a elitei occidentale faţă de inamica intimă a Monicăi Macovei.

In fapt însă, problema nu e atât Norica Nicolai, cât însuşi şeful guvernului.

Semnificativ pentru mentalitatea politică germană, orientată spre dialog şi compromis e şi faptul că ziarul ţine să sublinieze că Tăriceanu „a respins apelul preşedintelui de a reflecta împreună asupra unei alternative”.

De grava şi evidenta deteriorare a imaginii externe a României primului ministru nu-i pasă, pare-se, prea mult. Că toate acestea îl lasă rece, e pe cît de straniu, pe atât de alarmant. Tipică pentru liderii fostelor dictaturi comuniste după aderarea lor la UE, indiferenţa faţă de imaginea proiectată în occident exprimată de insistenţa premierului de a-i predea portofoliul justiţiei Noricăi Nicolai nu lasă loc prea multor dileme.

Din două una. Tăriceanu e la cheremul ei, sau al sponsorilor ei într-o măsură care nu-i mai permite să păstreze nici măcar aparenţele onorabilităţii. Ori rivalitatea dintre el şi preşedinte l-a orbit în aşa un hal, încât nu mai judecă limpede.

În ambele cazuri, locul său nu mai este la cârma guvernului român.