Institutul Goethe la 60 de ani de la înfiinţare

Cea mai nouă filială a Institutului Goethe, a 150-a, a fost deschisă de curând, pe 14 iunie, în Cipru. Este şi un gest simbolic european. În urmă cu 11 ani a fost închis Institutul Goethe din Nicosia. O decizie care s-a dovedit greşită şi pe care actualul preşedinte al Institutului, Klaus-Dieter Lehmann, se bucură s-o repare.

Valore de simbol

"E un gest simbolic, a spus Lehmann, şi pentru că Nicosia este ultima capitală divizată din Europa".

Acest nou început depăşeşte însă caracterul de simbol. Activitatea Institutului Goethe din Nicosia, ca şi din alte oraşe ale lumii, nu se limitează doar la predarea limbii germane şi la schimbul cultural. Deja de multă vreme, una din sarcinile ce-i revine institutului german în zone de conflict este aceea de a interveni, cu mijloacele culturii, în vederea aplanării litigiilor. Atunci când politica eşuează trebuie găsite alte căi. În cazul insulei divizate, pentru a impulsiona reconcilierea dintre ciprioţii greci şi turci.

Noi dimensiuni ale politicii culturale

Că activitatea culturală a Institutului Goethe are implicaţii în viaţa politică din diferite ţări putem constata în lumea arabă. În Egipt şi Tunisia, de pildă, Institutul Goethe promovează proiecte comune între artişti şi cineaşti din aceste ţări şi colegii lor germani. Mai mult decât atât, prin intermediul Institutului Goethe angajaţi ai aşa-numitului Oficiu Gauck, de studiere a arhivelor STASI, au sosit la Cairo pentru a vorbi despre felul în care Germania a procedat în această chestiune după destrămarea RDG.

Cu 60 de ani în urmă, astfel de acţiuni erau, însă, de neimaginat. Nu trecuse decât puţină vreme de la încheierea războiului, de la sfârşitul ororilor nazismului. Era firesc ca Germania să se străduiască să recâştige încrederea pierdută în lume.

Un institut autonom

Totul a început cu pregătirea profesorilor de germană din străinătate. În pitoreasca localitate Bad Reichenhall au fost organizate primele cursuri de limbă. În 1952 a fost deschisă prima filială a institutului la Atena, iar zece ani mai târziu Institutul Goethe dispunea deja de 54 de reprezentanţe în străinătate. Ceea ce a caracterizat Institutul Goethe la începuturile sale şi o face şi acum este autonomia. Independenţa politică a dus şi la creşterea credibilităţii şi a prestigiului său în lume. "Nu suntem o întreprindere de stat", subliniază preşedintele Institutului Goethe, Klaus-Dieter Lehmann, care adaugă că aceasta a fost decizia luată de la bun început. Chiar dacă în proporţie de două treimi, bugetul este acoperit din fonduri publice, mai arată Lehmann, Institutul Goethe este, în ceea ce face, independent.

Autor: Aya Bach/ Medana Weident
Redactor: Robert Schwartz