Interviu cu un fost bancher de la Lehman Brothers

Lawrence McDonald, fost angajat al Lehman Brothers, a publicat recent o carte cu titlul "Dead Bank Walking. Cum s-a prăbuşit Lehman Brothers".

Este 10 septembrie 2010, New York, Statele Unite. La o aruncătură de băţ de fostul sediu al colosului bancar Lehman Brothers, prăbuşit sub greutatea crizei economice abătute asupra Americii şi a lumii, fostul angajat al băncii, Lawrence McDonald savurează o cafea aducându-şi aminte de cele întâmplate în 2008.

"În vara anului 2008 nu puteam face altceva decât să sperăm. Speranţa, speranţa, speranţa moare ultima. Însă nici prin gând nu ne trecea că vom fi lăsaţi să ne prăbuşim", spune McDonald.

Oameni distruşi, vieţi distruse

În cartea sa "Dead Bank Walking. Cum s-a prăbuşit Lehman Brothers", americanul a aşternut nu doar amintirile sale, conexate inevitabil de existenţa băncii pentru care a lucrat ani de zile, ci şi pe cele ale foştilor colegi. "Am văzut mulţi oameni plângând, oameni cu care lucrasem, care se aflau de mai bine de 30 de ani la Lehman Brothers şi care au pierdut mulţi bani. Oameni distruşi, vieţi distruse", mărturiseşte Lawrence McDonald.

Chiar nu au fost angajaţii unei bănci cu o asemenea anvergură indivizi lipsiţi de scrupule precum îi cataloga mai toată presa de peste ocean? Să nu fi fost ei cei care au supt cu nonşalanţă banii oamenilor, târând astfel lumea în haos?

Peştele de la cap se împute

"Lehman Brothers n-a cedat de la bază, ci a fost distrusă de cei aflaţi în funcţii înalte. Imaginaţi-vă o rachetă, în vârful căreia se află astronauţi din anii 80, însă racheta însăşi este creată din materiale de ultimă oră", povesteşte fostul bancher.

Managerii de top de la Lehman Brothers sunt radiografiaţi exigent şi descrişi în termeni foarte duri. Atât ei, cât şi - sau mai ales - prestaţia lor profesională. McDonald spune că structura de rezistenţă financiară a băncii a cedat sub "aroganţa, grandomania şi neştiinţa etajelor superioare de conducere".

"Ei erau preocupaţi cu creşterea câştigurilor şi cu globalizarea. Existau mai multe resurse umane la etajul 31 decât în departamentele în care ar fi trebuit să avem manageri de risc. Etajul 31 al clădirii ar fi trebuit să fie însă centrul nervos al unui Hedgefond de 750 de miliarde de dolari", povesteşte americanul.

Primele semnale de alarmă

Semnele de îngrijorare începuseră să apară încă din 2006 în departamentul de trading al fostei mari bănci de investiţii. Cei care i-au avertizat şi îndemnat pe şefi să vândă urgent activele toxice au fost în câteva săptămâni daţi afară, mai povesteşte McDonald.

Fostul bancher mai spune că astăzi băncile din întreaga lume sunt mai solide. Şi-au înfrumuseţat bilanţul şi au diminuat riscurile. "De frică, nu din cauza noilor reforme de pe pieţele financiare". La doi ani de la declanşarea crizei, congresmenii americani încă mai încearcă să-i scoată la lumină pe cei care se fac vinovaţi de dispariţia băncii Lehman Brothers.

Autor: Miriam Braun / Vlad Drăghicescu

Redactor: Robert Schwartz