1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Israelul în fierbere - initiatorii Conventiei de la Geneva se întrunesc la Washington cu Colin Powell

5 decembrie 2003
https://p.dw.com/p/B1lq

Relatare transmisa de la Tel Aviv de corespondentul nostru Carsten Kuehntopp, adaptata de Valeriu Lazar.

În pofida criticii masive din Israel, ministrul de externe american Colin Powell vrea sa-i primeasca azi pe arhitectii initiativei de pace pentru Orientul Apropiat, autorii asanumitei Conventii de la Geneva. Israelul o respinge drept capitulare fata de rascoala palestinienilor si a cerut ieri Statelor Unite sa nu se amestece în politica interna a tarii. Aidoma Planului International pentru Orientul Apropiat, initiativa de la Geneva are ca obiectiv crearea unui stat palestinian independent, dar în puncte importante merge mai departe.

Ehud Olmert loctiitor al premierului israelian, reda frecvent ceea ce gândeste seful sau, Ariel Sharon. "Colin Powell comite o greseala" - spunea Olmert cu câteva zile în urma - precizând ca ceea ce face ministrul american de externe nu e în regula si nu promoveaza procesul de pace din Orientul Apropiat. Pe Olmert l-a iritat invitatia transmisa de Colin Powell celor doi initiatori ai Conventiei de la Geneva, israelianul Jossi Beilin si palestinianul Yassir Abed Rabbo. Powell nu s-a lasat intimidat si a replicat:

"Nu stiu de ce eu sau alt membru al guvernului Statelor Unite n-ar trebui sa facem uz de posibilitatea sa auzim ce spun oameni obligati pacii si unor idei anume. Ca ministru american de externe am - fata de poporul american si presedintele Statelor Unite - datoria de a asculta ce au de spus personalitati cu idei interesante."

Ce amplifica suplimentar iritarea guvernului israelian e faptul ca Paul Wolfowitz, loctiitor al ministrului american al apararii, vrea deasemeni sa vorbeasca azi cu Beilin si Abed Rabbo - tocmai Wolfowitz, unul din reprezentantii proeminenti ai neo-conservatorilor din Statele Unite, cu atitudini pronuntate pro-israeliene. Duelul verbal neobisnuit de raspicat dintre Ierusalim si Washington e un indiciu suplimentar în sensul ca relatiile dintre Israel si Statele Unite par a nu mai fi excesiv de bune. Cu numai o saptamâna în urma, americanii au redus, pentru acest an, garantiile de credit în favoarea Israelului, cu aproximativ zece la suta, nemultumiti de colonizarea continua a teritoriilor ocupate si de constructia asanumitului gard de securitate deacurmezisul Cisiordaniei. Juval Steinitz, deputat din partea grupului de partide Likud si presedinte al influentei comisii pentru politica externa din Knesset - parlamentul israelian - nu vede nici acum vreun motiv de îngrijorare. Juval Steinitz:

"Cred ca relatiile dintre Statele Unite si Israel sunt mai bune decât oricând. De fapt învatam, ca o pereche casatorita, cum putem discuta unul cu altul, sau poate chiar sa ne certam, fara a încalca regulile jocului sau sa mergem pâna la ruperea relatiilor."

Calmul lui Steinitz e probabil întemeiat. Pare evident ca în clipa de fata, Statele Unite urmaresc doar stavilirea conflictului dintre israelieni si palestinieni, si aceasta pe foc mic. Dupa esecul momentan, din vara trecuta, al asanumitei Roadmap - Planul International de Pace - presedintele George W. Bush nu planuieste alta initiativa diplomatica, de amploare majora, pentru solutionarea conflictului. Ziarul israelian HA'ARETZ relata recent ca Washingtonul ar fi diminuat acum angajamentul sau diplomatic în Orientul Apropiat. Pe parcursul ultimelor 11 luni ramase pâna la alegerile prezidentiale, George W. Bush s-ar concentra exclusiv asupra Irakului si campaniei sale electorale, ambele având prioritate absoluta. Ceea ce determina cercuri guvernamentale israeliene sa presupuna ca, în lunile urmatoare, presiunea americana nu se va majora mult. Ziarul HA'ARETZ relateaza ca, în dialogul cu Israelul, Statele Unite au formulat pentru urmatoarele luni trei norme cu caracter obligatoriu - trei linii pe care Ierusalimul ar face bine sa le respecte. Prima fiind un NU al americanilor fata de ideia expulzarii sau uciderii liderului palestinian Yasser Arafat. A doua un NU fata de orice actiune prin care Israelul ar putea încerca sa modifice starea de fapt în Orientul Apropiat. Iar a treia un NU fata de orice ar modifica factic situatia, în sensul ca ar stânjeni înfiintarea unui stat palestinian viabil. Ori tocmai acest din urma NU poate fi cel mai primejdios, ca element ce poate produce noi frictiuni între Israel si Statele Unite. Atât prin constructia gardului despartitor în Cisiordania cât si prin politica asezarilor, Israelul continua sa creeze fapte concrete în teritoriile ocupate, si aceasta în ritm sustinut.