Israelul şi cântarul măsluit

Ca şi în cazul celorlalte acţiuni antiteroriste de amploare declanşate de armată israeliană în ultimii 8 ani, actuala operaţiune militară din Gaza a stârnit pasiuni de dimensiuni neegalate în diverse alte crize.

Joi, cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung semnala că televiziunea de stat franceză a transmis un reportaj despre prezumtivele victime civile din Gaza ale unor bombe israeliene lansate de revelion. În realitate, s-a descoperit că postul tv "France 2" difuzase o peliculă de propagandă, filmată de teroriştii grupării Hamas în 2005, după explozia accidentală a unui camion încărcat cu rachete de fabricaţie proprie.

În foamea ei de senzaţie, televiziunea pariziană cumpărase un material de agitaţie comercializat de extremişti întru amplificarea urii antievreieşti.

"France 2" s-a scuzat. Dar cât valorează oare asemenea regrete verbale tardive, dată fiind forţa vulcanică a unor imagini vehiculate în mass-media?

În vreme ce televiziunile preiau fără discernământ imagini de groază, puse în circulaţie de activişti deghizaţi în ziarişti, militanţii Hamas trec strada în Gaza înconjuraţi de copii mici, spre a fi siguri că nu vor fi ucişi. Sau, preveniţi de israelieni cu privire la iminenta aruncare în aer a unui arsenal din oraş, aduc femei şi copii spre a apăra casele, în care se ascund şi-şi depozitează rachetele.

În răstimp, în Europa apuseană, ura antisemită a început să se defuleze plenar. Un automobil incendiat a fost propulsat în poarta unei sinagogi franceze. Poliţia a reuşit să dezamorseze bombele dintr-un al doilea autovehicul. Făptaşi necunoscuţi, releva joi ziarul berlinez Die Welt, au încercat să dea foc unei sinagogi din Bruxelles. O tentativă similară s-a înregistrat şi la Londra.

Iar în Olanda, un deputat socialist participând la o demonstraţie a fost auzit scandând lozinci incitând la violenţe anti-israeliene în timp ce, potrivit martorilor, alţi protestatari revendicau gazarea evreilor. În Danemarca un imigrant palestinian a deschis focul rănind doi israelieni.

In fine, prea puţine marşuri şi manifestaţii propalestiniene se mai încheie undeva în lume, fără să constituie prilejul arderii drapelului israelian şi echivalării monstruoase a zvasticii cu steaua lui David.

Simultan, la ONU sau la Crucea Roşie Internaţională abundă luările de poziţie alarmate privind situaţia umanitară din Gaza.

În schimb, rachetele care terorizează populaţia civilă din sudul Israelului au ratat în ultimii 8 ani accesul la ştirile "prime-time" de la televiziunile europene. Rachetele cu pricina n-au declanşat la Crucea Roşie Internaţională vreo alertă sau analiză îngrijorată a traumelor suferite de copiii din Sderot, Aşdod sau Aşkelon. Şi nici la ONU n-au generat vreo diplomaţie febrilă.

Evident, orice victimă civilă e una prea mult. Cele palestiniene nu fac câtuşi de puţin excepţie. Tragedia oricărui copil ucis, în Orientul Mijlociu, în India, Pakistan, Afganistan sau oriunde şi-ar pierde viaţa un civil ne priveşte direct şi ar trebui să ne afecteze pe toţi, personal.

Dar revolta iscată în apus de victimele civile ale conflictului din Gaza, folosite de Hamas ca scuturi vii depăşeşte sensibil indignarea provocată de evenimente similare petrecute altundeva, de pildă în Afganistan, în urma unei bombe greşit lansate de alianţa npordatlantică.

A devenit deci Israelul victima unui set dublu de măsuri?

Nu e un secret că grupările teroriste sponsorizate de Teheran militează, ca şi Iranul, pentru anihilarea statului evreu. Dar amplificarea, în occident, a războiului de imagine purtat de grupările islamiste, în paralel cu tirurile lor de rachete, alimentează impresia că Israelul e supus unei grile de evaluare trucate şi unor unităţi de măsură măsluite.

Dacă impresia sistematicului furt la cântarul moral e corectă, pare limpede că autorii săi doresc cu orice preţ nu pacea, sau încetarea focului, ci redistrugerea statului evreu.