Istoria boicoturilor olimpice

Primele două boicoturi din istoria Jocurilor Olimpice au fost motivate în plan sportiv. În 1928, atletele britanice au refuzat să participe la Jocurile Olimpice din Amsterdam, deoarece din cele zece competiţii atletice pentru femei, anunţate iniţial, n-au fost organizate în final decât cinci. În 1936, Jocurile Olimpice de iarnă din Garmisch-Partenkirchen au fost boicotate de elveţieni şi austrieci, deoarece monitorii de schi fuseseră cotaţi drept schiori profesionişti, interzicându-li se astfel dreptul de a participa la competiţie.

1956, Melbourne : revolta din Ungaria, războiul din Sinai

Primele Jocuri Olimpice boicotate din motive politice au fost cele din Melbourne, în 1956. Spania, Olanda şi Elveţia au refuzat să-şi trimită sportivii în competiţie în semn de protest faţă de înăbuşirea revoltei din Ungaria. La aceeaşi ediţie a Jocurilor Olimpice au lipsit, de asemenea, Egiptul, Irakul, Cambogea şi Libanul, la rândul lor însă din cauza crizei Suezului, cunoscută şi drept războiul din Sinai.

1976, Montréal : Noua Zeelandă - Africa de Sud, Taiwan

Epoca de vârf a boicoturilor olimpice a început însă în 1976 la Montréal, unde, Noua Zeelandă a spart boicotul sportiv împotriva Africii de Sud prin susţinerea unui meci de rugby cu statul african. Dat fiind faptul că la acel moment rugby-ul nu făcea parte din rândul disciplinelor olimpice, n-au existat sancţiuni din partea Comitetului Olimpic Internaţional împotriva Noii Zeelande. În semn de protest, cele 28 de state africane prezente la marea competiţie au părăsit pe dată Montréal-ul. Absent a fost, de asemenea, Taiwan-ul, deoarece nu i s-a permis să concureze sub drapelul chinez.

1980, Moscova : invazia Afganistanului

În 1980 a urmat apoi boicotarea ediţiei Jocurilor Olimpice din Moscova, de căre SUA, Germania şi alte 63 de state occidentale care au protestat astfel împotriva invaziei societice în Afganistan.16 state apusene, în frunte cu Marea Britanie şi Italia au boicotat boicotul rămânând în competiţie.

1984, Los Angeles : contraofensiva sovietică

Patru ani mai târziu, avea să aibă loc la Los Angeles un boicot de opoziţie, de data aceasta al URSS alături de alte 14 state din blocul comunist. Un eveniment picant pe margine, singura ţară răsăriteană care nu s-a alăturat boicotului din 1984, şi anume România, avea să ocupe în final locul doi în clasamentul pe naţiuni, după SUA.

1988, Seoul : Coreea de Nord

Următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice, desfăşurată în 1988 la Seoul, avea şi ea să fie marcată de un complot, cel mai recent de până acum. Corea de Nord a refuzat la acel moment participarea la Jocurile Olimpice desfăşurate pe meleagurile vecine, acţiune de protest căreia i s-au alăturat din solidaritate Etiopia, Cuba şi Nicaragua.

Permanentul boicot iranian

Din 1988 încoace, Jocurile Olimpice au fost cruţate de astfel de boicoturi, cu excepţia unei forme speciale a boicotului practicată de Iran, care inventează constant pretexte dubitabile pentru a nu participa în competiţii împotriva sportivilor israelieni.

Şase boicoturi, aceeaşi lecţie

În final, trebuie să remarcăm că toate boicoturile politice au un element comun şi anume faptul că niciunul singur nu a reuşit vreodată, nici pe termen scurt, nici pe termen lung, să contribuie în vreun fel la transformarea realităţilor politice. Singurul fenomen care a avut de suferit de pe urma acestei nesfârşite liste de boicoturi au fost Jocurile Olimpice însele, care după perioada extremă de boicotare în anii 1970-1980 au fost la un pas de autodesfiinţare, fapt care s-ar fi întâmplat cu siguranţă dacă ar fi fost boicotată şi ediţia de la Barcelona, în 1992.