Istoria Opel: maşini solide, plictisitoare şi, uneori, speciale!

Adam Opel, industriaş din Rüsselsheim, şi-a început afacerile producând maşini de cusut. La insistenţele celor cinci fii ai săi, curând, firma a început să producă biciclete. Aceştia erau buni ciclişti şi au câştigat multe curse pe biciclete Opel. Abia în 1899, la câţiva ani după moartea lui Adam Opel, văduva acestuia, Sophie, a pus pe picioare uzina de automobile din Rüsselsheim

Primul automobil marca Opel, Opel Patent Motor Car, System Lutzmann arăta mai degrabă ca o căruţă. Totuşi, acest automobil a marcat începutul producţiei în uzina din Rüsselsheim. În mod ironic, Adam Opel n-a dorit niciodată să contruiască maşini, pe care le considera "lăzi murdare pentru milionari".

Legendarul model de 4/12 CP, cunoscut sub numele Laubfrosch (Broasca de copac), numit astfel datorită culorii verzi a caroseriei şi a farurilor proeminente a fost o replică aproape identică după modelul Citroen 5CV, care era de culoare galbenă. Evident, acest lucru a atras nemulţumirile francezilor. "Broscuţa de copac" a fost primul automobil produs în serie, în Germania.

În 1928, Opel era, cu detaşare, cel mai mare constructor german de automobile. Pe fondul crizei financiare, fraţii Opel au fost nevoiţi să vândă compania concernului american General Motors, care încă deţine Opel. În acelaşi an, compania germană este listată pe bursă.

Începând cu 1930, Opel a construit şi camionete uşoare. Numele "Blitz" (fulger) fusese purtat şi de bicicletele Opel. Camioneta Blitz, care avea trei tone şi, parţial, tracţiune integrală a făcut parte din dotarea standard a Wehrmacht-ului. Fulgerul stilizat a devenit emblema Opel abia în anii '60. Ea nu a fost schimbată niciodată.

Kapitan, prezentat publicului în 1938, a fost unul dintre cele mai apreciate modele din istoria companiei Opel. Formele proeminente, de inspiraţie americană, ale primului Opel Kapitan, s-au regăsit în designul acestui model până în 1969. Acest automobil a fost iniţial unul de clasă medie, apoi de clasă mare. Totuşi, el era mult mai ieftin decât un model similar produs de Mercedes.

În anii '50 şi '60, mai mult decât oricare alte automobile, limuzinele Opel au revelat un anumit spirit de mică burghezie. Florile artificiale puse în vaze mici şi agăţate de butoanele de pe bord, câinele de jucărie care dădea din cap tot timpul în spate sau pălăria elegantă a şoferului erau doar câteva dovezi în acest sens.

Poate că "Broscuţa" produsă de Volkswagen a fost simbolul boom-ului economic din anii '60. Însă, cine voia şi putea să ofere mai mult, opta mai degrabă pentru Opel Rekord, cu aspect modern. Nu puţini au fost germanii care, fiind deja proprietari de case în zone verzi, s-au bucurat că pot ajunge la serviciu conducând, cu mândrie, un Opel Rekord.

În 1970 a fost lansat modelul sportiv Manta, care ulterior a devenit Ascona. Cu timpul, posesorii acestor maşini au devenit ţinta unor ironii usturătoare: ba că ar fi prostuţi, ba că le-ar lipsi... potenţa. Asta nu înseamnă că Manta nu s-a vândut bine. Dimpotrivă. Cu peste un milion de exemplare, modelul a fost un succes pentru Opel.