Istoria se repetă...

In aşa zisa democraţie a preşedintelui Putin plăcerea de a se arunca în ring este cel puţin la fel de intensă pe cît este nevoia de cooperare scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, întrevăzînd în rolul strategic deţinut de petrol pe piaţa mondială una din sursele recîştigării încrederii în sine a Şefului Kremlinului. La aceasta, continuă ziarul citat , se adaugă atît conştiinţa faptului că America şi partenerii europeni au nevoie de Rusia în procesul reglementării conflictelor cît şi situaţia orice altceva decît comodă în care se află la ora actuală administraţia Bush.

Irakul îi oferă posibilităţi lui Putin

În aceceaşi ordine de idei se exprimă şi SÜDDEUTSCHE ZEITUNG atrăgînd atenţia că dezastrul din Irak şi slăbirea credibilităţii occidentului îi oferă lui Putin şansa de se face purtătorul de cuvînt al numărului crescînd al ţărilor şi naţiunilor care încep să se îndoiească de înţelepciunea politicii occidentale .

Atitudinea preşedintelui Putin faţă de Statele Unite şi NATO a fost deosebit de agresivă apreciază cotidianul rus KOMMERSANT - precizînd că actualului Sef al Kremlinului i-a lipsit doar „pantoful lui Hruşciov”.

MÄRKISCHE ALLGEMEINE compară atitudinea preşedintelui Putin la München cu cea de odinioară a preşedintelui rus Hurşciov care în perioada războiului rece a bătut cu pantoful în tribuna ONU. Ziarul est - german întrevede însă în atacurile dure ale actualului şef al Kremlinului la adresa politicii americane un simptom al propriei slăbiciuni.

Reproşurile ruseşti la adresa Americii

Din care motiv discursul său a fost destinat şi publicului de acasă unde naţionalismul este în ascensiune şi alegerile bat la uşă observă NEUE ZÜRCHER ZEITUNG care nu întrevede mari primejdii în modificarea de atitudine a şefului Kremlinului şi nici izbucnirea unui al treilea război mondial sau revenirea războiului rece fiindcă pe termen lung, Putin are nevoie de occident.

Aceasta chiar dacă acum, aşa cum relevă ziarul bulgar DNEWNIK, Putin reproşează Washingtonului că a transformat lumea într-un teren primejdios iar Alianţei NATO că prin primirea României şi Bulgariei nu a făcut decît să sprijine planurile Americii. Preşedintele Rusiei a retrezit temeri uitate de la destrămarea Pactului de la Varşovia opinează OSTSEE ZEITUNG, a dat „fiori Washingtonului şi Alianţei Nord Atlantice” făcîndu-i pe unii să se teamă de revenirea războiului rece este de părere NEUES DEUTSCHLAND.

Ziarul berlinez adaugă în continuare: „preşedintele Rusiei a exprimat doar ceea ce şi adversarii politicii preşedintelui Bush îi reproşează acestuia în chiar Statele Unite iar aliaţii o fac şi ei pe căi mai diplomatice şi anume că politica externă a superputerii cu ambiţii hegemoniale este dictată de forţa armelor şi că Irakul a fost aruncat în haos cu urmări dezastruoase pentru întreaga lume.”

Soluţia este numai una comună

Pe fundalul criticilor formulate de preşedintele rus la conferinţa pentru securitate de la München, observatorii se aşteaptă scrie NESAWISSIMAJA GASETA la o politică externă mai activă a Kremlinului.

Putin trebuie să accepte că la ora actuală problemele lumii pot fi soluţionate doar împreună, punerea sistematică sub presiune reciprocă a actanţilor neputîndu-se solda decît cu un dezastru atrage atenţia FRANKFURTER RUNDSCHAU .

Cît despre motivele reale care l-au determinat pe Vladimir Putin să-şi iasă din fire la München ele nu se lasă oricum uşor identificate conchide WESTDEUTSCHE ZEITUNG.

Irakul şi Iranul

Cotidianul danez INFORMATION crede că infernul din Irak camuflează fiasco-ul din Afganistan iar THE TIMES cere tuturor ţărilor lumii să acţioneze cu hotărîre pentru a zădărnici eventualtiatea ca Iranul să intre în posesia armei atomice:”

Sancţiunile îşi dovedesc eficienţa doar atunci cînd Rusia şi China conferă în agenda lor politică un loc prioritar securităţii globale şi contribuie la aplicarea măsurilor convenite. Izolarea Iranului depinde mai întîi de capacitatea guvernului irakian de a–şi face datoria şi de a curma livrarea de arme de către Teheran miliţiilor şiite .

In cazul în care Iranul nu va putea fi controlat şi oprit, preţul acestei neputinţe va fi plătit cu vieţile militarilor americani şi britanici dar mai ales ale populaţiei civile irakiene. Cu cît mai îndelungată va fi această neputinţă cu atît mai ridicat va fi tributul în vieţi omeneşti.