Azilanţii kosovari în Germania

DW: În ultimele săptămâni, numărul refugiaţilor din Kosovo a crescut simţitor. Cât de afectat este landul Bavaria de această tendinţă şi cum îi fac autorităţile faţă?

Joachim Hermann: Cele mai multe dintre aceste persoane ajung în Germania tranzitând cu precădere Bavaria, aşadar acest land este prima "staţie" în care opresc kosovarii, ce ajung în centrele speciale destinate refugiaţiilor. Bavaria este aşadar afectată masiv de ceea ce se întâmplă.

Care este numărul kosovarilor care solicită azil în Germania?

În ianuarie au ajuns în Germania câteva mii de persoane. La începutul lunii februarie, numărul lor a continuat să crească, ajungându-se la câteva sute de persoane, zilnic

Kosovo nu avea nici anul trecut o situaţie economică mai bună. Care este explicaţia acestui val de oameni din Kosovo care solicită azil în Germania?

Impresia noastră este că, în multe situaţii, avem de-a face cu bande de călăuze, care ademenesc oamenii să plece din Kosovo. Acestor persoane le este prezentată o imagine complet distorsionată despre Germania şi li se inoculează ideea că sunt aşteptaţi cu braţele deschise şi că, odată ajunşi, au numai avantaje. Evident că nu poate fi vorba despre aşa ceva, iar noi vom avertiza, la nivel local, în Kosovo, asupra faptului că dreptul german privind azilul nu este un mijloc adecvat pentru a emigra în Germania.

Ar putea fi oprită sau cel puţin limitată această tendinţă, dacă autorităţile din Kosovo ar colabora mai bine cu cele din Bavaria? Există o asemenea colaborare?

Încercăm să avem o relaţie cât mai bună cu autorităţile kosovare. Secretarul de stat pentru afaceri federale şi europene, Beate Merck, a vizitat zilele trecute Kosovo, tocmai pentru a aduce în discuţie situaţia actuală. În acest context, noi ne vom implica mai activ în tot ceea ce înseamnă informare publică la nivel local. Este limpede că trebuie combătute aceste confunzii regretabile care există în spaţiul public din Kosovo. Simultan, trebuie consolidate controalele la graniţă, cu precădere la graniţa între Serbia şi Ungaria, pentru a limita semnificativ imigraţia ilegală.

Pot fi oare de folos astfel de campanii de informare? Cine poate să îi oprească pe cei care caută un viitor mai bun pentru familiile lor?

Este clar că în Kosovo nu există motive pentru care s-ar impune acordarea de azil în Germania. Nu există persecuţii politice sau religioase sau rasism. În Kosovo este vorba doar de sărăcie. Din acest punct de vedere, pledez pentru acordarea unui ajutor mai consistent din partea UE pentru această ţară. Însă dreptul german privind azilul nu poate fi abuzat în scopuri care au legătură cu imigraţia sărăciei. Ne vom opune categoric acestor lucruri.

Ce s-ar putea face din punct de vedere politic, astfel încât Kosovo să aibă o mai clară perspectivă de viitor? Să nu uităm că această ţară a trecut în ultimele luni printr-o gravă criză instituţională, iar oamenii şi-au cam pierdut speranţa de mai bine.

Republica Federală Germania a ajutat foarte mult Kosovo în ultimii ani. Nu trebuie uitat faptul că numărul soldaţilor germani prezenţi în ţară creşte constant. Aceştia au grijă de siguranţa oamenilor. Avem, de asemenea, mulţi poliţişti în Kosovo, unii dintre ei plecaţi chiar din Bavaria, care pun umărul la consolidarea siguranţei. Îmi pot imagina însă că putem extinde măsurile de ajutorare a Kosovo la nivelul UE. Este însă clar că problemele de acolo nu se rezolvă prin plecarea unor mase mari de kosovari către diverse ţări europene, mai ales Germania.