John le Carré a împlinit 80 de ani

Pentru că tinereţea lui în Anglia nu a fost destul de “fascinantă“, şi-a „construit una germană“, după absolvirea studiilor de germanistică la Berna, spunea John le Carré în august 2011, cu ocazia decernării Medaliei Goethe, la Weimar.

„Şi, de atunci, Mörike, Goethe, E.T.A. Hoffmann, Droste-Hülshoff, Morgenstern, Fontane şi chiar Heine mi-au devenit companioni secreţi“. Prin aceste lecturi, „s-a renăscut în sufletul meu o familie germană“, alături de cea englezească.

Declaraţiile mult-aşteptate - cu siguranţă nu numai de publicul din Weimar - au adus dezvăluiri din viaţa privată a lui John le Carré, detalii care se găsesc pe alocuri şi în romanele sale. Poveştile lui se desfăşoară deseori în Germania, în special la graniţa dintre RDG şi RFG.

În slujba Majestăţii Sale

John le Carré s-a născut pe 19 octombrie 1931, într-un orăşel de coastă, la Canalul Mânecii. Tatăl lui a fost condamnat de multe ori pentru înşelăciune, lucru care s-a dovedit ulterior de folos în cariera scriitorului. Le Carré şi-a descris mai târziu copilăria tumultoasă în romanul „Un spion perfect“.

Viaţa nu i-a fost apoi lipsită de diversitate lui David John Moore Cornwell, care şi-a schimbat numele în John le Carré, odată cu primul succes înregistrat. A predat o perioadă la Colegiul Eton, după absolvirea studiilor de germanistică, urmând apoi să se angajeze la Ministerul de Externe şi în final la serviciile secrete.

Experienţele din copilărie şi munca în cadrul serviciilor secrete au influenţat puternic subiectele romanelor sale. Din 1959 până în 1964 a trăit printre altele şi în Berlin, fiind unul dintre martorii construcţiei Zidului. Romanul „Spionul care venea din frig“, scris în numai cinci zile, a abordat această temă, aducându-i, aproape peste noapte, bani şi faimă. Acest mare succes i-a permis să-şi părăsească slujba la serviciile secrete şi să se dedice total scrisului.

Războiul rece şi alte teme

Până la finele anilor 80, romanele sale abordau războiul rece şi deosebirea dintre democraţia vestică, pe de o parte, şi statele comuniste, pe de altă parte. Cu toate acestea, a evitat întotdeauna contrastul anost bine-rău. Dimpotrivă, el acuza vestul de aceleaşi cusururi reproşate estului.

John le Carré şi-a pus întrebarea dacă e admisibil ca statele democratice să aibă aceeaşi atitudine precum cele pe care pretind a le combate. Nu îşi trădează în acest fel propriile idealuri? Dar John le Carré nu a scris numai despre războiul rece.

Tema orientului apropiat se regăseşte de asemenea în cărţile lui. „Libelula“, apărut în 1983 în limba germană, este un roman care tratează conflictul dintre israelieni şi palestinieni în anii 80. Activităţile concernelor farmaceutice internaţionale au fost descrise în „Grădinarul fidel“, în timp ce teroarea islamistă e abordată în „Marionete“, apărut în 2008.

La Festivalul de Film de la Veneţia, din acest an, a fost prezentată ecranizarea romanului său clasic „Damă, Rege, As, Spion“.

John le Carré e mândru de rezultatele muncii de ani de zile: „Filmul a ieşit excelent. Există maxim două-trei lucruri care nu îmi plac, dar sunt minore.“ I-a făcut plăcere şi să joace un rol secundar, la insistenţele regizorului Tomas Alfredson: „A fost distractiv“, povesteşte le Carre.

Autori: Matthis von Hellfeld/ Lavinia Piţu
Redactor: Ovidiu Suciu