Jurnalişii şi campania electorală

Campania electorală din Grecia ar putea fi confundată cu alegerile organizate în cadrul unei instituţii de presă. Bunăoară, Jannis Michelakis, cândva şeful cunoscutului post de televiziune "Antenna", care acum reprezintă Nea Dimokratia, partidul conservator de guvernământ, a reuşit să ajungă ministru de interne.

Nikos Xydakis, poate cel mai bun editorialist în limba greacă, candidează din partea formaţiunii de stânga, Syriza. Pantelis Kapsis, fost şef al importantului ziar atenian, Ta Nea, a intrat şi el în politică, optând pentru formaţiunea social-democrată, PASOK.

O altă figură mediatică importantă, moderatorul de televiziune Terence Quick, a ales tabăra populiştilor de dreapta, în timp ce, corespondentul de război Jannis Kanellakis a intrat în formaţiunea socialistă a fostului premier, Giorgos Papandreou.

Fac toţi aceşti oameni politică din pasiune sau folosesc meseria de jurnalist ca rampă de lansare în noua lor carieră? Fără îndoială că sunt convinşi de rostul lor în politică, spune Maria Antoniadou, directoarea celui mai mare sindicat al jurnaliştilor, ESIEA, într-un interviu acordat DW.

"În mod tradiţional, jurnaliştii din Grecia manifestă mult interes faţă de mediul politic, fapt bine ancorat în mentalitatea noastră", este de părere Antoniadou.

Situaţia jurnaliştilor din Grecia este comparabilă cu cea a colegilor din Franţa. Şi acolo, reprezentantul presei este perceput ca lider de opinie, care trebuie să îşi spună părerea, nu să se limiteze la a privi, pasiv, ceea ce se întâmplă. Antoniadou spune că ea însăşi este un bun exemplu în acest sens. Reportera a devenit celebră datorită corespondenţelor privind Biserica, apoi, în 2013, a fost prima femeie aleasă în funcţia de conducere a sindicatului jurnaliştilor.

Această cultură a "amestecului personal" este promovată inclusiv în cadrul sindicatului, care a împlinit 100 de ani de existenţă şi care sărbătoreşte o bogată istorie de implicare în politică.

"Vă dau un singur exemplu: în mintea noastră va rămâne foarte vie amintirea fostului şef al organizaţiei, care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a protestat public, cot la cot cu arhiepiscopul ortodox, Damaschinos, împotriva persecutării evreilor", a declarat Antoniadou.

Politica, pilon de susţinere a presei

Să fie însă responsabilitatea socială singurul motiv pentru care mulţi jurnalişti eleni aleg să intre în politică? Giorgos Plios, profesor pentru studii mediatice la Universitatea din Atena este de părere că, în Grecia, luptele politice au loc, aproape întotdeauna, pe o singură scenă: presa. Acesta este motivul pentru care jurnaliştii schimbă, deseori, taberele, spune profesorul Plios.

În această situaţie, ambele părţi au de profitat: "Când jurnalişti cunoscuţi vor să devină parlamentari, ei profită datorită faptului că sunt persoane publice. La rândul lor, politicienii care i-au susţinut, primesc mai multe voturi".

Îîn Grecia, legătura între presă şi politică este, în general, bine sudată. Nu puţine instituţii de presă supravieţuiesc doar datorită contractelor publicitare cu instituţii de stat sau a creditelor garantate de mediul politic.

Desigur, această strânsă legătură între politică şi presă nu există doar în Grecia, ci în aproape tot sudul Europei, spune profesorul Plios. Specialistul consideră că jurnaliştii care îşi abandonează meseria, nu ar trebui să aibă voie să intre imediat în politică. Însă, admite profesorul, "acest deziderat nu este câtuşi de puţin realist, prin urmare nu prea sunt şanse să fie luat în seamă".

Jurnaliştii din Grecia obişnuiesc să spună, deseori, că "jurnalismul te poate ajuta să ajungi oriunde doreşti, condiţia fiind să-l părăseşti din timp". Această mentalitate se regăseşte nu doar printre reprezentanţii presei.

"Nu aş spune că jurnaliştii apără interesele partidelor politice", consideră Plios. În mod obşinuit, partidele caută însă să atragă în rândurile lor persoane publice, jurnaliştii fiind greu de ignorat.

Foarte problematice sunt, în opinia unor specialişti din Grecia, situaţiile în care jurnalişti acreditaţi ani de zile pe lângă un anumit partid, aleg să intre în acea formaţiune politică şi să candideze la alegerile parlamentare.

Plios spune că, pentru un ziarist, o astfel de decizie este riscantă. "Cine flirtează cu politica îşi pierde credibilitatea". De altfel, a continuat profesorul, "mulţi foşti jurnalişti au încercat să revină în presă pe uşa din dos, dar nu au reuşit".