Jurnalistul român: specie pe cale de dispariţie

Bilanţul nu este deloc optimist, raportul menţionându-l pe preşedintele Traian Băsescu în rolul de campion al insultelor la adresa jurnaliştilor, fără a face abstracţie de numirea primului om politic la conducerea Televiziunii Române, este vorba de Alexandru Sassu, membru important al PSD.

România este una dintre acele ţări în care chiar şi organizaţiile neguvernamentale independente sunt suspectate de subiectivism. Raportul Agenţiei de Monitorizare a Presei evită astfel de suspiciuni prin enumerarea simplă a unor evenimente incontestabile. Acest raport oferă o privire de ansamblu inaccesibilă jurnaliştilor blocaţi frecvent în denivelările evenimentelor cotidiane. Concluzia este dură şi tristă: în ultimul an influenţa politicului asupra presei din România a crescut. Această concluzie este dublată de poziţia ocupată în prezent de România în clasamentul libertăţii presei pe 2008 întocmit de Freedom House. Deloc onorantul loc 94 ne situează în urma unor ţări precum Vanuatu sau Trinidad Tobago.

Raportul Agenţiei de Monitorizare a Presei trage câteva semnale de alarmă şi în ceea ce priveşte calitatea actului jurnalistic, menţionând lipsa de preocupare a redacţiilor pentru respectarea standardelor profesionale şi absenţa alocării de resurse pentru pregătirea jurnaliştilor. Constatări deloc surprinzătoare în condiţiile unei vulgarizări continue şi excesive a universului mediei româneşti. Superficialitate, căutarea senzaţionalului chiar în detrimentul denaturării adevărului şi apetenţa pentru evenimente groteşti par a fi tot atâtea scăderi ale presei autohtone. Liderii noii generaţii de jurnalişti pun însă acest tip de comportament pe seama condiţionării presei de către nevoile publicului.

Robert Turcescu a declarat pentru Deutsche Welle că: “ Din nefericire nu cred însă că societatea românească plânge acum după poveşti frumoase. Dacă şi-ar dori poveşti frumoase ziariştii ar simţi lucrul acesta şi s-ar duce în direcţia respectivă. Societatea românească e într-o vrie în care aleargă după grotesc, după kitsch, e înnebunită să scormonească în viaţa intimă a unor personaje şi e o societate aflată într-o permanentă evadare într-un oniric telenovelistic. Până şi dezbaterile politice au atins în momentul de faţă un grad abject de manelizare. Am intrat într-un derapaj foarte greu de controlat”.

Sarcina primară a jurnalistului este aceea de a colecta, analiza şi verifica informaţii relevante pentru viaţa cetăţii. Corectitudinea informaţiilor şi analizelor jurnalistice din România de astăzi este influenţată pe verticală de puterea politică iar relevanţa lor este alterată de dictatura orizontală a cifrelor de audienţă. Prinsă la mijloc între servilul condeier de partid şi showman-ul emisiunilor cu urlete sau lacrimi, specia jurnalistului autentic începe treptat să dispară pentru a fi din ce în ce mai mult confundată cu… “tonomatele” sau “păsăricile” unei democraţii etern originale.