Justiţia în acţiune

Fulminanta ascensiune şi spectaculoasa prăbuşirea a lui Gigi Becali depăşeşte forţa comună de imaginaţie. Nu este exclus ca şi acesta să fie motivul pentru care, în pofida unor evoluţii mult mai relevante, mai grave ale actualităţii internaţionale, ziarul economic german WIRTSCHAFTSBLATT a găsit de cuviinţă să focalizeze un eveniment aparent periferic precum arestarea fostului cioban devenit milionar bigot, care este nevoit să se supună justiţiei terestre şi încă nu celeia divine, imanente. Deşi înregistrează componentele anecdotice ale cazului Becali, autorul textului acordă prioritatea caracterului simptomatic al ascensiunii acestui personaj: Becali, care a şocat mereu prin afirmaţiile sale misogine şi homofobe este expresia a ceea ce a fost posibil la scurtă vreme după revoluţia din 1989 din România: posibilitatea ca, în postura unui dubios cavaler al norocului, să abuzeze de carenţele legislative ale noului sistem sau pur şi simplu să ignore legile spre a deveni bogat peste noapte. Ca un Primus inter pares, Becali care, pe lîngă tăria credinţei sale în Dumnezeu invoca mereu şi originea sa ciobănească, ar fi fost cel mai bogat dintre noii îmbogăţiţi. Observatorii laudă modul în care a decurs procesul iar experţii consideră pozitiv faptul că totul s-a desfăşurat normal.

Normal ar fi fost ca înainte de cronicizarea evaziunilor fiscale, statele Uniunii Europene să fi luat măsuri profilactice. Dar mai bine mai tîrziu decît niciodată. Nu numai fiindcă acceptarea datoriei de a plăti impozit este unul din fundamentele democraţiei noastre, scrie LIBERATION, ci şi fiindcă evaziunea fiscală, fie că este comisă de persoane particulare sau de firme, este facilitată de absenţa unei performante colaborări internaţionale. O economie globalizată trebuie să fie dublată de o politică fiscală globalizată.

Impozitările excesive dau dureri de cap atît cetăţenilor cît şi firmelor mici şi mijlocii care nu cunosc toate trucurile spre a-şi uşura povara contribuţiilor, remarcă DE VOLKSKRANT, atrăgînd atenţia că este de datoria, deloc simplă, a Uniunii Europene să combată şi evaziunile fiscale comise de firmele şi concernele multinaţionale. Intre dreptate şi morală se cască o prăpastie, constată SAARBRÜCKER ZEITUNG comentînd strategia concernului Apple de a-şi diminua uzînd de diverse trucuri, sumele destinate achitării impozitelor.

Or, aminteşte ziarul citat, tocmai politicienii au fost cei care au deschis larg poarta celor interesaţi să scape de impozite. Unele state au devenit adevărate paradisuri fiscale fără a se teme de sancţiuni. A sosit momentul ca această situaţia să ia sfîrşit. Abia atunci o firmă precum Apple nu va mai putea sustrage societăţii miliardele ce i se cuvin acesteia.

Războiul din Siria ia formele pe care Assad a dorit să i le confere, el se transformă într-o confruntare confesională la nivel naţional şi regional opinează LE MONDE şi continuă: prietenii iranieni reorganizează armata, aliaţii libanezi îi trimit mii de combatanţi Hisbollah iar noua putere din Irak uşurează soarta lui Assad furnizîndu-i armament. Aceasta este tabăra şiită. De partea cealaltă stau suniţii, cea mai mare comunitate islamică: Arabia Saudită şi Qatar sprijină rebelii, care fără acest ajutor ar fi dezorganizaţi şi dezarmaţi în faţa unui adversar care dispune de artilerie grea şi avioane de luptă. In contextul unei astfel de asimetrii, nu este de mirare că cele mai radicale grupări islamiste s-au infiltrat în tabăra adversarilor lui Assad, conchide ziarul citat.

De mirare pentru occidentali ar putea fi faptul că regimul lui Assad este cu mult mai robust sub aspect militar decît s-a crezut iniţial, sugerează KOMMERSANT. Ziarul rus mai aminteşte că vestul se teme de un Djihad sirian şi că ar începe să plece urechea şi la avertismentele asupra riscului ca armele să ajungă pe mîna islamiştilor radicali, incontrolabili.

Pe fundalul subiectelor grave ale actualităţii, se profilează şi două jubilee: 150 de ani de existenţă a social-democraţilor germani şi două veacuri de la naşterea compozitorului Richard Wagner.

In întreaga lor istorie, social-democraţii s-au aflat la guvernare doar 30 de ani, remarcă MITTELDEUTSCHE ZEITUNG. Dar deşi contrastele sociale azi nu mai sunt atît de strigătoare la cer cum erau în 1863, anul naşterii SPD, totuşi este nevoie de acest partid, ca garant al echilibrului, scrie FRANKFURTER RUNDSCHAU, după ce semnalase că popularitatea social-democraţilor a scăzut în comparaţie cu cea a partidelor unionale.

Jubileul Wagner aduce în discuţie şi componentele mai întunecate ale personalităţii acestui compozitor, între care megalomania şi antisemitismul său notoriu. STUTTGARTER ZEITUNG atrage atenţia asupra riscului ca sub farmecul muzicii lui Wagner, melomanii să bagatelizeze păcatele maestrului. Din Marea Britanie, THE INDEPENDENT are o atitudine mai nuanţată, recunoscînd în Wagner unul din cei mai mari compozitori în tradiţia muzicii occidentale fără a trece însă cu vederea şi defectele de caracter ale acestuia. Dar muzica lui Wagner este o entitate în sine şi este cu adevărat, minunată. De aceea mesajul ziarului britanic ar fi următorul: ascultaţi muzica lui Wagner, uitaţi persoana compozitorului!