Kaczynski, europeanul combativ şi patriot

Cuvintele cancelarului german se potrivesc ca o mănuşă personalităţii politice a celui care a condus până ieri frâiele statului polonez. Conservator până în măduva oaselor şi binecunoscut eurosceptic, Lech Kaczynski trecea în rândul politicienilor din UE, dar şi în plan intern, drept un partener de dialog şi negociator dificil. Iar refuzul său, până în ultima secundă, de a semna Tratatul de la Lisabona reprezintă doar un exemplu în acest sens.

Firea conflictuală a lui Lech Kaczynski, asemănătoare cu a fratelui său geamăn Jaroslaw, şi-a pus permanent, de-a lungul anilor, amprenta pe cariera politică a defunctului preşedinte polonez.

Nu-i mai puţin adevărat că firea de luptător a liderului polonez, mort sâmbătă în tragicul accident aviatic din Rusia, nu le-a părut niciodată condamnabilă partizanilor săi politici. Dimpotrivă, energia cu care s-a implicat în apărarea intereselor poloneze l-au transformat pe Kaczynski într-o emblemă a naţionaliştilor conservatori din Polonia.

Născut la Varşovia în 1949, Lech Kaczynski a întruchipat cea mai sănătoasă formă de patriotism polonez. Părinţii lui, firi luptătoare ei înşişi, luaseră parte la toate încercările de prezervare a democraţiei poloneze, ameninţată la acea vreme de cei doi mari vecini ai ţării: Germania nazistă şi Rusia stalinistă. Destinul tragic al Poloniei, precum şi neîncrederea faţă de cele două mari puteri europene de la Răsărit şi Apus au fost două din elementele de bază ale educaţiei celui care avea să devină ce-l de-al treilea preşedinte polonez, ales democratic după căderea comunismului.

Apariţia, în 1980, a mişcării anticomuniste "Solidarnosc" (Solidaritatea), l-a găsit pe Kaczynski în postura de consultant al legendarului lider sindical Lech Walesa. Accederea acestuia din urmă la funcţia de preşedinte, în 1991, avea să-l propulseze pe Kaczynski în postura de premier. Drumurile politice ale celor doi aveau să se despartă însă, un an mai târziu, când cooperarea politică dintre ei s-a transformat în duşmănie.

Încă de la începutul anilor 90, Lech Kaczyinki s-a erijat în "omul cu mâinile curate". Mai întâi ca preşedinte al Curţii de Conturi, apoi ca ministru de justiţie şi primar al Varşoviei. Obosiţi de numeroasele scandaluri de corupţie în care a fost implicată bună parte din elita politică postcomunistă, alegătorii polonezi i-au deschis drumul către fotoliul de preşedinte. Peste câteva luni, la toamnă, Lech Kaczynski intenţiona să candideze la alegeri prezidenţiale pentru un nou mandat.

Dispariţia lui din viaţă reprezintă o pierdere ireparabilă nu doar pentru polonezi ci şi pentru toţi europenii iubitori de libertate.

Autor: Bartosz Dudek / Vlad Drăghicescu
Redactor: Petre M. Iancu