Karadzic, supus interogatoriilor încrucişate

Ahmet Zulic îşi fixează ochii în monitorul computerului şi povesteşte:

"Condiţiile erau inumane. Am fost obligat să beau apa în care mă bărbieream iar de la un moment dat urina. Eram 600 - 800 de persoane în lagăr şi primeam apă o singură dată pe zi. O pâine se împărţea la 44 de oameni. Câteodată, patru persoane primeau 100 de grame de pateu".

Zulic se încăpăţânează să nu întoarcă privirea către cel aflat în boxa acuzaţilor.

Dar nici Radovan Karadzic nu pare atins de relatarea acuzatorului său. Priveşte cvasi-absent în gol iar când este pus în situaţia de a-l interoga personal pe Zulic, lansează întrebări despre identitatea unor persoane din satul acestuia. Nu e ceea ce aşteaptă instanţa de la un interogatoriu încrucişat, însă, obiectează Karadzic:

"Vrem să lămurim credibilitatea martorului. A scris în jurnalul său că vroia să-şi apere nepoţii. La vremea la care a scris jurnalul nu avea nepoţi".

Zulic, în schimb, întoarce povestea către întâmplările de acum 18 ani, rămase vii în memoria unui om care, prin minune, pare să fi apucat vârsta de 62 de ani:

"Camionul era ermetic închis iar gazele de la motor pătrundeau înăuntru. Unii au murit chiar pe drum. Doi dintre fraţii mei. S-au prăpădit în zece minute - zece minute care mi-au părut o veşnicie. Alţii au murit, pur şi simplu, neobservaţi".

Zulic aşteaptă ceva. O medicaţie sufletească şi juridică pentru trauma adusă în discuţie. După Zulic, alţi martori vor intra în interogatoriul încrucişat, la Haga. Până la 400 de persoane ar putea fi audiate. Procesul lui Radovan Karadzic se anunţă, cu siguranţă, lung.

Autori: Jürgen Kleikamp/Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu