Kulturnews: Petrarca, distincţia Kant 2004, Elvis la Bonn

”Triumful iubirii” – Expoziţie jubiliară Petrarca

Cu ocazia comemorării a 700 de ani de la naşterea poetului renascentist Petrarca (1304-1374), Biblioteca de Artă prezintă în Forul Cultural din complexul berlinez Postdamer Platz, până la data de 16.ianuarie 2005, expoziţia ”Triumful iubirii”. Alături de Dante şi Boccaccio, Francesco Petrarca trece drept cel mai cunoscut poet italian şi, în acelaşi timp, una din cele mai sclipitoare minţi ale secolului al 14-lea.

Expoziţia prezintă manuscrise şi tipărituri care redau astfel diversitatea şi bogăţia operei integrale ale lui Petrarca. Alături de scrisori redactate în limba italiană şi tratate de istorie, pot fi citite şi poeziile cuprinse în celebrul volum "Canzoniere", 366 de poeme descriind neîmplinita iubire a poetului pentru Laura.

Majoritatea exponatelor provin din cea mai bogată bibliotecă particulară de opere ale lui Petrarca aparţinând colecţionarului de artă din Köln, Reiner Speck. Expoziţia cuprinde şi câteva împrumuturi de la Muzeele de Stat din Berlin.

Fundaţia ”Zeit” decernează premiul Kant 2004

Fundaţia ”Zeit” înfiinţată de fondatorul cotidianului cu acelaşi nume, Gerd Bucerius, va acorda premiul Kant, în valoare de 20.000 de Euro, în acest an, filosofului münchenez, în vârstă de 77 de ani, Dieter Heinrich. Ceremonia de decernare a premiului va avea loc luni, 22.noiembrie 2004 la Hamburg. Meritele pentru care va fi distins Heinrich, sunt impulsurile valoroase pe care acesta le-a dat filosofiei moderne, pornind de la opera lui Kant şi Hegel. Onorat va fi de asemenea şi filosoful din Marburg, Konstantin Pollock (35), care a obţinut premiul de debut pentru filosofie în valoare de 5.000 de Euro.

O şuviţă regală – Muzeul Istoriei din Bonn prezintă expoziţia "Elvis în Germania"

Bonn: Doi regi legendari sunt zilele acestea oaspeţi ai muzeelelor din Bonn. Şi, deşi vin amândoi din Memphis, nici că ar putea fi mai diferiţi unul de celălalt. Complexul expoziţional de Artă al RFG prezintă, cu un mare succes la public, comorile găsite în mormântul faraonului Tutankamon. La doar câţiva paşi, se pot vizita, începând duminică, 21.11.04 până la sfârtşitul lunii februarie, în jur de 300 de piese din moştenirea unui cu totul alt fel de ”King”, şi anume – regele Rock‘n Rollului, Elvis Presley, cu ocazia celei de a 70-a aniversări a acestuia, la data de 8.ianuarie 2005. Exponatele provin din colecţii particulare şi de stat. Vizitatorii pot vedea, printre multe alte curiozităţi, spre exemplu carnetul de conducere original al lui Elvis, o bucată din mocheta acestuia de la domiciliul său din Graceland, Memphis precum şi o şuviţă din părul marelui ”King”. Şi numai pentru cadillacul cabriolet ciclam pe care-l conducea Elvis în 1959 şi merită o deplasare până la Bonn, pe aleea muzeelor.

Expoziţia îşi propune, de asemenea, să exploreze fenomenul Elvis. Unul dintre monştrii sacri ai postului de radio WDR, Chris Howland, îşi aminteşte cât de mult se înşelase asupra persoanei şi influenţei lui Elvis, când a transmis pentru prima dată un hit de-al acestuia distrându-se pe seama lui la moderaţie: ”La început am crezut că în câteva luni va fi dat uitării”. ”Elvis a fost primul care a creat o punte între muzica ”albă” şi ”cea de culoare”, continuă Howland, ”iar pentru tineri a devenit în muzică ceea ce James Dean era în film”.

Un aspect important al expoziţiei este şi serviciul militar depus de Elvis în Germania. Directorul muzeului, Hermann Schäfer, pune accentul asupra intenţiei politice a guvernului american, ca Elvis să devină un ambasador al SUA în Germania, hotărâre încununată de succes. Din nefericire în prezent nu există un alt asemenea ambasador al SUA, regretă Hermann Schäfer, în contextul tensionatelor relaţii transatlantice.

Expoziţia aminteşte de acţiunile de protest declanşate în Germania prin intermediul Rock‘n roll-ului. Nu lipseşte nici perspectiva democrat-germană, din care fenomenul Elvis era dispreţuit ca ”barbarie culturală americană”. Guvernul democrat lansase în cadrul politicii culturale de stat o ofensivă împotriva Rock‘n roll-ului creând un dans propriu numit ”Lipsi”, tentativă eşuată lamentabil.