Lăcomia pierde omenia

Pe lîngă toate acestea , relevă DIE WELT, cazul Madoff, despre el fiind vorba, lasă tuturor un gust sălciu fiindcă spre deosebire de alte situaţii oarecum asemănătoare,de astă dată depunătorii care i-au încredinţat lui Madoff banii nu erau fitecine ci persoane care sperau ca şi în vremuri de criză să obţină dobînzi de peste 10 %.Conştiinţa faptului că propria lăcomie este cea care croieşte cale liberă înşelătoriei, este la rîndul ei o componentă a principiului fiecare răspunde pentru propriile fapte – se poate citi la finele articolului de fond intitulat „Lăcomie de ambele părţi” publicat pe prima pagină a ziarului citat.

Căinţa, mea culpa, ruşinea, cenuşa presărată pe cap, mărturisite şi manifestate de Madoff care şi-a excrocat clienţii cu astronomica sumă de 65 de miliarde de dolari nu sunt decît o slabă alinare pentru păgubiţi – constată THE TIMES. Şi ziarul britanic conservator este de părere că nu doar Madoff trebuie să fie cuprins de remuşcări şi copleşit de ruşine. Deja de cînd , cu şase luni în urmă, vinovatul declarase că întreaga afacere nu fusese decît o imensă minciună, investitorii, autorităţile fiscale, păzitorii legilor, ar fi trebuit să-şi bată capul şi să se întrebe cum de au putut fi atît de naivi, orbi şi delăsători?

Oricum, mecanismul prin care Madoff a reuşit să-şi păgubească clienţii cu fabuloasa sumă este unul diabolic rezumă NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, dezvăluind doar una din rotiţe: includerea pe listele depunătorilor a mii de nume sonore menită să creeze iluzia unei siguranţe a întregii operaţiuni.

Cei 150 de ani de detenţie la care Madoff a fost condamnat deunăzi, chiar dacă par la prima vedere o absurditate, au o sarcastică funcţie simbolică scrie LIBERATION: ei reprezintă anii de temniţă de care complicii lui Madoff au scăpat. Dar sentinţa este în acelaşi timp şi simbolul unui sistem şi al unei ideologii. Ideologia unui laissez-faire a lumii financiare,a idolatrizării principiului libertăţii absolute a pieţelor financiare. Să marcheze oare acest dezastru începutul sfîrşitului acestei ideologii se întreabă cotidianul francez, oferind imediat şi răspunsul: nicidecum.

Şi ce se poate citi în EL PAIS? Condamnarea şarlatanului Bernard Madoff la 150 de ani de temniţă marchează sfîrşitul erei liberalizării neo-conservatoare a pieţelor. Cazul Madoff va fi un avertisment dat lumii finanţelor. Răspunderea morală şi politică pentru înşelătoriile în valoare de miliarde o poartă şi acele forţe care s-au angajat în favoarea unui capitalism de cazino, înafara controlului şi a reglementărilor legale. Să fie atunci tot răul spre bine? Ziarul spaniol liberal de stînga crede că da, devreme ce în toate ţările, băncile ar solicita deja un control corespunzător din partea statului.

Şi cine va putea ţine sub control terorismul în Irak după plecarea trupelor americane – se întreabă KURIER, considerînd că oricum retragerea este o idee periculoasă. Este drept că americanii au pecetluit alianţe cu unii şefi locali şi cu miliţii religioase pentru a stăvili terorismul, concede cotidianul austriac, dar viitorul acestui joc de forţe rămîne cu totul incert.

Încă mai grav, Irakul pare a fi un stat lipsit de viitor după retragerea americanilor, anticipează POLITIKEN. Ziarul liberal danez deplînge însă şi tristul adevăr că Irakul dispare din conştiinţa publică şi fiindcă situaţia extrem de complexă şi gravă care domneşte acum în această ţară îndepărtată este foarte departe de a corespunde aşteptărilor corifeilor războiului în ţara de pe Tigru şi Eufrat. Pe de altă parte însă, această situaţie nu mai poate servi drept argument pentru a incrimina Statele Unite care, sub noul lor preşedinte, lasă Irakul în seama irakienilor.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Ioachim Alexandru